Jom Kippur: Marea zi a ispăşirii
Leviticul 16

Bruno Oberhänsli

© B. Oberhänsli, Online începând de la: 21.10.2020, Actualizat: 21.10.2020

Versete călăuzitoare: Leviticul 16

Cartea Leviticul

Cuvinte cheie

  • Sfinţenia, sfânt (de 123 de ori vdq)
  • Ispăşirea, a ispăşi (de 49 de ori rpK)
  • Curăţenia, curat (de 74 de ori rhej)
  • Sânge (de 88 de ori)
  • Părtăşia (vezi Leviticul 1.1: „Cortul întâlnirii” (de 49 de ori))

Subiectul

  1. Apropierea omului de Dumnezeu prin jertfă (Leviticul 1-16)
  2. Viaţa în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu prin despărţire (Leviticul 17-27).

Împărţirea

  1. Conţinutul părtăşiei noastre cu Dumnezeu: jertfa (Leviticul 1-7)
  2. Mijlocirea pentru părtăşie: preoţia (Leviticul 8-9)
  3. Condiţii pentru părtăşie: Ziua ispăşirii (Leviticul 16)
  4. Păstrarea părtăşiei: ascultare, sfinţire (Leviticul 17-25)

 Particularităţi

Cartea Leviticul constă în cea mai mare parte în vorbirea directă a lui Dumnezeu. Descoperirea de Sine a lui Dumnezeu „Eu sunt Domnul [Iehova]” se întâlneşte în această carte mai des decât în orice altă carte (de 49 de ori din totalul de 78). Cartea Leviticul se leagă în ceea ce priveşte conţinutul de cartea Exodul. În timp ce cartea Exodul descrie cum Dumnezeu eliberează un popor înrobit şi consacrat morţii (Israel) şi îl aduce la Sine (Exodul 3.12; 4.23 (3:12) Şi El a zis: „Cu siguranţă, Eu voi fi cu tine; şi acesta îţi va fi semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate poporul din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta“.“ „(4:23) Şi îţi zic: Lasă pe fiul Meu să plece ca să-Mi slujească. Şi, dacă nu vei vrea să l laşi, iată, voi ucide pe fiul tău, pe cel întâi-născut al tău»“.“), cartea Leviticul ne arată unde şi cum acest popor trebuie să slujească lui Dumnezeu.

Marea zi a ispăşirii în Leviticul 16

Marea zi a ispăşirii (Jom Kippur) este şi astăzi cea mai importantă zi de sărbătoare religioasă iudaică. În ea se răspunde la întrebarea centrală, cum poate un Dumnezeu sfânt şi drept să aibă părtăşie cu un popor necurat, păcătos. Expresia ispăşire, care este numită de 16 ori în capitolul acesta, constituie o noţiune cheie, şi de aceea denumirea ziua ispăşirii este mai potrivită decât ziua împăcării.

Ispăşirea

Noţiunea ispăşire este exprimată în ebraică preponderent prin cuvintele kappar, kipper, kopper, care se bazează pe rădăcina cuvântului kpr, care are înţelesul de „a acoperi, a învălui, a anula”. Gândurile următoare stau în Vechiul Testament în legătură cu acest cuvânt:

  • Geneza 6.14 „Fă-ţi o corabie din lemn de gofer: vei face cămăruţe în corabie; şi s-o acoperi pe dinăuntru şi pe dinafară cu smoală.“ (a smoli şi răşină)
  • Geneza 32.20 „Şi veţi mai spune: «Iată, robul tău, Iacov, este după noi»“. Pentru că el îşi zicea: „Îl voi potoli cu darul care merge înaintea mea şi apoi voi vedea faţa lui; poate mă va primi“.“ şi Proverbe 6.34,35; 16.14 (6:34) Pentru că gelozia este furia bărbatului şi el nu va cruţa în ziua răzbunării. (6:35) Nu se va uita la nici un preţ de răscumpărare, nici nu va fi mulţumit, chiar dacă îţi vei înmulţi darurile.“ „(16:14) Mânia împăratului este ca solii morţii, dar un om înţelept o va potoli.“ (a împăca în sensul de a linişti sau a potoli)
  • Leviticul 17.11 „Pentru că viaţa cărnii este în sânge şi vi l-am dat pentru altar spre a face ispăşire pentru sufletele voastre; pentru că sângele este cel care face ispăşire pentru suflet.“ (a face ispăşire)
  • Deuteronomul 21.8 „Iartă, Doamne, poporului Tău Israel, pe care l-ai răscumpărat, şi nu îngădui sânge nevinovat în mijlocul poporului Tău Israel». Şi sângele li se va ierta.“ / Ieremia 18.23 „Şi Tu, Doamne, cunoşti tot planul lor de moarte împotriva mea. Nu le ierta nelegiuirea şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta; ci să fie făcuţi să cadă înaintea Ta. Lucrează împotriva lor în timpul mâniei Tale!“ (a ierta)
  • Isaia 28.18 „Şi legământul vostru cu moartea va fi desfiinţat şi învoiala voastră cu Locuinţa morţilor nu va sta în picioare; când va trece urgia care copleşeşte, veţi fi călcaţi de ea.“ (a nimici, a distruge)
  • 2. Samuel 31.3 „Cununa mândră a beţivilor lui Efraim va fi călcată în picioare;“ (a ispăşi în sensul de a favoriza)
  • Isaia 27.9 „Deci cu aceasta se va ispăşi nelegiuirea lui Iacov; şi acesta este tot rodul îndepărtării păcatului său: când va face toate pietrele altarului ca pietrele de var care sunt sfărâmate în bucăţi, aşerele şi chipurile soarelui nu vor mai sta în picioare.“ (a ispăşi nedreptatea = a îndepărta păcatele)
  • Psalmul 49.7 „Un om nu va putea nicidecum să-l răscumpere pe fratele său, nici să-I dea lui Dumnezeu un preţ de răscumpărare pentru el“ (preţ de răscumpărare)

În legătură cu legile jertfelor devin clare două aspecte:

  1. Cu privire la Dumnezeu semnifică satisfacerea şi restabilirea onoarei Lui defăimate şi potolirea, respectiv înlăturarea mâniei (nu vrăjmăşiei) Lui drepte şi sfinte asupra păcatului şi a păcătosului. Vezi de exemplu Exodul 30.12 „„Când vei face numărătoarea fiilor lui Israel, potrivit cu toţi aceia dintre ei care vor fi număraţi, atunci să dea fiecare un preţ de răscumpărare Domnului pentru sufletul său, când îi vei număra, ca să nu fie nici o plagă printre ei când îi vei număra.“; Numeri 16.46 „Şi Moise a zis lui Aaron: „Ia cădelniţa şi pune în ea foc de pe altar şi pune tămâie deasupra şi du-o repede la adunare şi fă ispăşire pentru ei; pentru că a ieşit mânie dinaintea Domnului, plaga a început“.“; Iov 33.24 „atunci va fi îndurător cu el şi va spune: «Scapă-l, ca să nu coboare în groapă; am găsit o răscumpărare».“; Psalmul 49.7 „Un om nu va putea nicidecum să-l răscumpere pe fratele său, nici să-I dea lui Dumnezeu un preţ de răscumpărare pentru el“.

  2. Cu privire la om, respectiv la păcatele lui conţine gândul anulării şi iertării păcatelor şi al curăţirii şi „facerii potrivit” a păcătosului pentru prezenţa lui Dumnezeu. Vezi de exemplu Leviticul 1.3,4; 4.20,26,31; 16.30 (1:3) Dacă darul său va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă o parte bărbătească fără cusur: să-l aducă la intrarea cortului întâlnirii, ca să fie primit înaintea Domnului. (1:4) Şi să-şi pună mâna pe capul arderii de tot şi îi va fi primit ca să facă ispăşire pentru el.“ „(4:20) Şi să facă cu viţelul acesta aşa cum a făcut cu viţelul jertfei pentru păcat; să facă tot aşa cu el. Şi preotul să facă ispăşire pentru ei; şi li se va ierta.“ „(4:26) Şi toată grăsimea s-o ardă pe altar ca grăsimea jertfei de pace; şi preotul să facă ispăşire pentru el, pentru păcatul lui; şi i se va ierta.“ „(4:31) Şi să scoată toată grăsimea ei, cum se scoate grăsimea de la jertfa de pace, şi preotul s-o ardă pe altar ca mireasmă plăcută Domnului. Şi preotul să facă ispăşire pentru el; şi i se va ierta.“ „(16:30) Pentru că în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, pentru a vă curăţi: veţi fi curaţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului.“; Psalmul 32.1,5; 65.3; 78.38 (32:1) Ferice de acela a cărui fărădelege este iertată, al cărui păcat este acoperit!“ „(32:5) ✡ Ţi-am făcut cunoscut păcatul meu şi nu mi-am acoperit nelegiuirea; am spus: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele“. Şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. Oprire.“ „(65:3) ✡ Nelegiuirile m-au copleşit; Tu vei ierta fărădelegile noastre.“ „(78:38) Dar El a fost îndurător, a iertat nelegiuirea şi nu a nimicit; ci, de multe ori, Şi-a abătut mânia şi nu Şi-a trezit toată furia.“; Neemia 4.5 „Şi nu le acoperi nelegiuirea şi să nu se şteargă păcatul lor dinaintea Ta, pentru că i-au necăjit pe cei care construiesc“.“; Daniel 9.24 „Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale sfinte pentru a înceta fărădelegea şi pentru a pune capăt păcatelor şi pentru a ispăşi nelegiuirea şi pentru a aduce dreptatea eternă şi pentru a pecetlui viziunea şi profetul şi pentru a unge pe Sfântul Sfinţilor.“; Ieremia 18.23 „Şi Tu, Doamne, cunoşti tot planul lor de moarte împotriva mea. Nu le ierta nelegiuirea şi nu le şterge păcatul dinaintea Ta; ci să fie făcuţi să cadă înaintea Ta. Lucrează împotriva lor în timpul mâniei Tale!“.

În ispăşire Dumnezeu Îşi creează o bază, pe care El poate dovedi har păcătosului, şi anume prin îndepărtarea mâniei Lui şi a pedepsei meritate prin intermediul unei jertfe de sânge, adusă în locul vinovatului.

Mânia lui Dumnezeu – dragostea lui Dumnezeu

  • Mânia lui Dumnezeu este la fel ca dragostea lui Dumnezeu o însuşire a lui Dumnezeu, care ne este mărturisită în întreaga Biblie (de exemplu Romani 1.18; 2.5,8; 3.5; 5.9; 9.22 (1:18) Pentru că mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei neevlavii şi nedreptăţi a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nedreptate.“ „(2:5) Dar, după împietrirea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie, în zi de mânie şi de descoperire a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,“ „(2:8) viaţă eternă; dar celor care sunt certăreţi şi nu se supun adevărului, ci ascultă de nedreptate: mânie şi indignare;“ „(3:5) Dar, dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce vom spune? Este nedrept Dumnezeu care Îşi revarsă mânia? Vorbesc ca un om.“ „(5:9) Deci cu atât mai mult, fiind îndreptăţiţi acum prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.“ „(9:22) Şi ce să spunem dacă Dumnezeu, voind să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a îngăduit cu multă îndelungă-răbdare nişte vase ale mâniei, pregătite pentru distrugere;“; Ioan 3.36 „Cine crede în Fiul are viaţă eternă; şi cine nu se supune Fiului nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“.“; Coloseni 3.6 „din cauza cărora vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării,“; Apocalipsa 6.16,17 (16) şi ·spuneau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui care şade pe tron şi de mânia Mielului; (17) pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?““ şi alte locuri).

  • Mânia lui Dumnezeu este însă absolut dreaptă şi justificată (Psalmul 7.11; 145.17 (7:11) Dumnezeu este un judecător drept şi un Dumnezeu care Se mânie în fiecare zi.“ „(145:17) Domnul este drept în toate căile Sale şi bun în toate lucrările Sale.“; Romani 2.5; 1.18-20,32 (2:5) Dar, după împietrirea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie, în zi de mânie şi de descoperire a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,“ „(1:18) Pentru că mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei neevlavii şi nedreptăţi a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nedreptate. (1:19) Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este arătat în ei, pentru că Dumnezeu le-a arătat – (1:20) fiindcă, de la creaţia lumii, lucrurile Sale nevăzute se văd, fiind înţelese de minte prin lucrurile făcute, la fel şi eterna Sa putere şi divinitate – încât ei să fie fără scuză.“ „(1:32) Ca unii care cunosc judecata dreaptă a lui Dumnezeu, că cei care fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu numai că le practică, dar îşi şi găsesc plăcerea în cei care le fac.“) şi nu are nimic a face cu concepţia păgână a unui monstru setos de sânge, incalculabil.

  • Dreptatea care se mânie a lui Dumnezeu cere satisfacere pentru păcate, însă dragostea Lui procură păcătosului mijlocul pentru această satisfacere. Vezi Romani 5.8,9; 8.3 (5:8) dar Dumnezeu Îşi arată propria Lui dragoste faţă de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. (5:9) Deci cu atât mai mult, fiind îndreptăţiţi acum prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.“ „(8:3) Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimiţând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului şi pentru păcat, a condamnat păcatul în carne,“; Efeseni 2.3,4 (3) printre care şi noi toţi trăiam odinioară în poftele cărnii noastre, făcând voia cărnii şi a gândurilor şi eram, din fire, copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. (4) Dar Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru dragostea Lui mare cu care ne-a iubit“; 2. Corinteni 5.21 „Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El.“; 1Ioan 4.10 „În aceasta este dragostea, nu pentru că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci pentru că El ne-a iubit şi L-a trimis pe Fiul Său ca ispăşire pentru păcatele noastre.“.

  • Dragostea exclude vrăjmăşia – de aceea şi Dumnezeu nu este vrăjmaşul omului, ci omul este vrăjmaşul lui Dumnezeu, şi drept urmare omul trebuie împăcat cu Dumnezeu şi nu Dumnezeu cu omul – însă dragostea nu exclude mânia (Marcu 3.5 „Şi, privind împrejur la ei cu mânie, foarte întristat de împietrirea inimii lor, a spus omului: „Întinde-ţi mâna!“ Şi a întins-o, şi mâna lui s-a refăcut.“; Osea 14.4 „✡ „Voi vindeca necredinţa lor, îi voi iubi nestingherit; pentru că mânia Mea s-a întors de la el.“; Mica 7.18 „✡ Cine este Dumnezeu asemenea Ţie, care iartă nelegiuirea şi trece cu vederea fărădelegea rămăşiţei moştenirii Sale? El nu-Şi ţine mânia pentru totdeauna, pentru că Îi place îndurarea.“).

  • Chiar dacă dreptatea lui Dumnezeu cere pedepsirea păcătosului, totuşi nu face bucurie lui Dumnezeu să judece pe omul păcătos. Dumnezeu iubeşte din principiu pe om. Vezi de exemplu Tit 3.4 „Dar, când s-a arătat bunătatea şi dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,“; Ioan 3.16 „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă eternă.“; Plângerile lui Ieremia 3.33; Ezechiel 33.11 „Spune-le: «Viu sunt Eu», zice Domnul Dumnezeu, «n-am nici o plăcere în moartea celui rău; ci cel rău să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre rele! Căci pentru ce vreţi să muriţi, casă a lui Israel?»“; Luca 19.41 „Şi, când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea,“; Geneza 6.6 „Şi Domnului I-a părut rău că făcuse pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Sa.“; 1. Timotei 2.3,4 (3) Pentru că lucrul acesta este bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, (4) care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.“; 2. Petru 3.9 „Domnul nu întârzie în ce priveşte promisiunea, cum socotesc unii că este o întârziere, ci este îndelung-răbdător faţă de voi, nevrând ca vreunii să piară, ci toţi să vină la pocăinţă.“; 2. Corinteni 5.20 „Suntem deci ambasadori pentru Hristos; ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm, pentru Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!“.

Ce avea loc în ziua ispăşirii?

  • Iniţiativa pentru ispăşire porneşte de la Dumnezeu. El Însuşi stabileşte „cum” să aibă loc ispăşirea şi dă toate cele necesare pentru aceasta.

  • Trebuie să se facă ispăşire printr-o jertfă care consta dintr-o jertfă pentru păcat şi o jertfă de ardere de tot pentru Aaron şi casa lui şi pentru adunarea lui Israel (Leviticul 16.6,10,24,27 „Şi Aaron să aducă viţelul jertfei pentru păcat, care este pentru sine, şi să facă ispăşire pentru sine şi pentru casa lui.“ „Şi ţapul pe care a căzut sorţul pentru Azazel să fie pus viu înaintea Domnului pentru a face ispăşire cu el, pentru a-l trimite ca Azazel, în pustiu.“ „Şi să-şi scalde carnea în apă într-un loc sfânt şi să se îmbrace cu veşmintele sale şi să iasă şi să jertfească arderea sa de tot şi arderea de tot a poporului şi să facă ispăşire pentru sine şi pentru popor.“ „Şi viţelul jertfei pentru păcat şi ţapul jertfei pentru păcat, al căror sânge a fost adus în sfântul locaş pentru a face ispăşire, să fie scoşi afară din tabără; şi să ardă în foc pielea lor şi carnea lor şi balega lor.“). Sângele este mijlocul de ispăşire propriu-zis (Leviticul 17.11 „Pentru că viaţa cărnii este în sânge şi vi l-am dat pentru altar spre a face ispăşire pentru sufletele voastre; pentru că sângele este cel care face ispăşire pentru suflet.“).

  • Jertfa pentru păcat a celor doi ţapi pentru popor arată două aspecte diferite în ispăşire. În primul ţap (pentru Domnul) se arată latura referitoare la Dumnezeu, adică, se satisfac cerinţele sfinte şi drepte ale lui Dumnezeu. În ţapul al doilea (pentru Azazel [= înlăturare]) se arată latura referitoare la om, adică cum sunt înlăturate păcatele prin mărturisirea lor pe capul animalului de jertfă.

  • Ispăşirea are loc pentru
    - Aaron şi casa lui
    - întreaga adunare a lui Israel
    - pentru Locul Preasfânt, cortul întâlnirii şi altarul (arderii de tot), adică pentru persoane şi obiecte (Leviticul 16.33 „Şi să facă ispăşire pentru locaşul sfânt; şi să facă ispăşire pentru cortul întâlnirii şi pentru altar; şi să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul adunării.“).
  • Ispăşirea este necesară din cauza
    - necurăţiilor
    - fărădelegilor
    - păcatelor şi altor lucruri asemănătoare (Leviticul 16.16 „Şi să facă ispăşire pentru sfântul locaş din cauza necurăţiilor fiilor lui Israel şi din cauza nelegiuirilor lor, în toate păcatele lor; şi aşa să facă şi pentru cortul întâlnirii care locuieşte între ei, în mijlocul necurăţiei lor.“).
  • Acţiunea de ispăşire este făcută de preotul (marele preot) uns şi consacrat (Leviticul 16.32 „Şi ispăşirea s-o facă preotul care a fost uns şi care a fost consacrat ca să fie preot în locul tatălui său; şi el să se îmbrace cu veşmintele de in, veşmintele sfinte.“).

  • Întreg poporul trebuia să-şi smerească sufletul, adică să se smerească înaintea lui Dumnezeu (Leviticul 23.29 „Pentru că orice suflet care nu se va mâhni în ziua aceea va fi nimicit din poporul său.“).

Epistola către Evrei – comentariu la Leviticul 16

Epistola către Evrei (în mod deosebit capitolele 9 şi 10) oferă cheia pentru înţelegerea acestui capitol. Următoarele concordanţe şi contraste între Leviticul 16 şi împlinirea în Isus Hristos devin clare:

  Leviticul 16 Model Epistola către Evrei Împlinire Locuri din Biblie
Acţiuni de jertfire prin … Marele preot Aaron Isus Hristos Marele Preot al nostru Evrei 2.17; 4.147.1-8.2; 9.11
Îmbrăcămintea marelui preot Haine de in în loc de îmbrăcămintea demnitară de mare preot Hristos, Fiul lui Dumnezeu devine Om adevărat, ascultător Exodul 28.2 „Şi să faci veşminte sfinte lui Aaron, fratele tău, pentru glorie şi pentru podoabă.“;Evrei 2.9-14; 5.7,8;Filipeni 2.5-8 (5) Pentru ca acest gând să fie în voi, care era şi în Hristos Isus: (6) care, fiind în chip de Dumnezeu, n-a considerat de apucat să fie egal cu Dumnezeu, (7) ci S-a golit pe Sine Însuşi, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor. (8) Şi, la înfăţişare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, şi chiar moarte de cruce.“
Familia preoţească - Aaron este muritor - Hristos trăieşte veşnic şi are o preoţie veşnică Evrei 7.23-25 (23) Şi erau, în adevăr, mulţi preoţi, pentru că prin moarte erau împiedicaţi să dăinuiască; (24) dar El, datorită dăinuirii Sale pentru eternitate, are o preoţie care nu se transmite. (25) De aceea şi poate să mântuiască până la desăvârşire pe aceia care se apropie de Dumnezeu prin El, trăind pururea ca să mijlocească pentru ei.“
  - Aaron are păcate proprii - Hristos este fără păcat Evrei 4.15; 7.26-28 (4:15) Pentru că nu avem un mare preot care să nu aibă parte cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în acelaşi fel, în afară de păcat.“ „(7:26) Pentru că un astfel de mare preot ne trebuia: sfânt, fără răutate, fără pată, despărţit de păcătoşi şi făcut mai presus decât cerurile, (7:27) care nu are nevoie, în fiecare zi, ca marii preoţi, să ofere jertfe întâi pentru propriile păcate, apoi pentru cele ale poporului, pentru că a făcut aceasta odată pentru totdeauna, oferindu-Se pe Sine Însuşi jertfă. (7:28) Pentru că legea pune ca mari preoţi oameni care au slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, careeste în urma legii, pune un Fiu, făcut desăvârşit pentru eternitate.“
  - Aaron a devenit preot fără jurământ - Hristos a devenit Preot cu jurământ Evrei 7.20-22 (20) Şi, întrucât aceasta nu se face fără jurământ (21) (pentru că aceia au fost făcuţi preoţi fără jurământ, iar Acesta, cu jurământ, prin Cel care Îi zice: „Domnul a jurat şi nu-I va părea rău: «Tu eşti preot pentru eternitate!»“), (22) cu atât mai mult Isus a devenit garantul unui legământ mai bun.“
  - Slujba lui Aaron este fără încetare şi nu poate îndepărta cu adevărat păcate - Slujba de jertfă a lui Hristos este terminată şi problema păcatului este rezolvată definitiv Evrei 9.9,10,25,26; 10.1-4,11-18
  - Slujba lui Aaron are loc într-un Loc Preasfânt pământesc şi încuiat, în care el avea voie să intre numai o singură dată în an - Hristos a intrat cu propriul sânge în cerul însăşi, care acum este deschis pentru ai Săi şi unde El îi reprezintă permanent Evrei 9.6-11,24,26; 4.14-26; 7.25; 10.19-22
Locul Preasfânt - Cortul din pustiu – lumesc, făcut de mâini omeneşti, imagine, umbră a lucrurilor cereşti - Cerul însuşi Evrei 8.5; 9.1,11,24 (8:5) (care slujesc imaginii şi umbrei celor cereşti, după cum i s-a poruncit lui Moise, când urma să ridice cortul; pentru că: „Vezi“, zice, „să faci toate după modelul care ţi-a fost arătat pe munte“),“ „(9:1) Deci şi cel dintâi avea, în adevăr, rânduieli pentru slujire şi pentru Sfântul Locaş din lume.“ „(9:11) Dar Hristos, venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, prin cortul mai mare şi mai desăvârşit, nefăcut de mână (adică nu din această creaţie),“ „(9:24) Pentru că Hristosul nu a intrat în locuri sfinte făcute de mâini, imagini ale celor adevărate, ci chiar în cer, ca să Se arate acum, pentru noi, înaintea feţei lui Dumnezeu;“
  - Chivotul legământului cu capacul ispăşirii - Tronul lui Dumnezeu Evrei 4.16; 8.1,2 (4:16) Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ajutor la timpul potrivit.“ „(8:1) Iar punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un astfel de mare preot care S-a aşezat la dreapta tronului Măreţiei, în ceruri; (8:2) slujitor al locurilor sfinte şi al adevăratului cort, pe care l-a ridicat Domnul, şi nu omul.“
  - Perdea despărţitoare - Carnea lui Hristos Evrei 10.20 „pe calea cea nouă şi vie pe care a deschis-o pentru noi prin perdea, care este carnea Lui,“
Jertfe Animale nevinovate, curate Hristos, Omul fără păcat moarte pe crucea de pe Golgota Evrei 9.12-14,23,25-28; 10.1-10,14
Acţiuni de jertfire oate prescripţiile de jertfire sunt de natură simbolică şi stau în legătură cu imaginile (modelele, exemplele) lucrurilor cereşti (realitatea) Jertfa lui Hristos este împlinirea jertfelor simbolice ale Vechiului Testament şi constituie realitatea Evrei 8.5; 9.9,24; 10.1 (8:5) (care slujesc imaginii şi umbrei celor cereşti, după cum i s-a poruncit lui Moise, când urma să ridice cortul; pentru că: „Vezi“, zice, „să faci toate după modelul care ţi-a fost arătat pe munte“),“ „(9:9) care este o asemănare pentru timpul de acum, potrivit căreia se aduc daruri şi jertfe, neputând să desăvârşească, în ceea ce priveşte conştiinţa, pe cel care slujeşte,“ „(9:24) Pentru că Hristosul nu a intrat în locuri sfinte făcute de mâini, imagini ale celor adevărate, ci chiar în cer, ca să Se arate acum, pentru noi, înaintea feţei lui Dumnezeu;“ „(10:1) Pentru că legea, având umbra bunurilor viitoare, nu însăşi imaginea lucrurilor, nu poate niciodată, cu aceleaşi jertfe, care se aduc neîncetat în fiecare an, să-i desăvârşească pe aceia care se apropie.“
Urmările jertfei - Sfinţirea care conduce la curăţia cărnii, adică numai în exterior. Intrarea în prezenţa lui Dumnezeu rămâne închisă - Sfinţirea conştiinţei, adică sfinţirea îl face pe om capabil să se apropie de Dumnezeu şi îl desparte complet de locul judecăţii (în afara taberei) Evrei 9.8-14; 10.10,19-22; 13.11-13
  - Păcatele nu sunt îndepărtate cu adevărat - Păcatul este desfiinţat, păcatele sunt iertate, urmările sunt valabile veşnic Evrei 9.12,15,26,28; 10.14-18 (9:12) nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu propriul Său sânge, a intrat odată pentru totdeauna în locurile sfinte, după ce a obţinut o răscumpărare eternă.“ „(9:15) Şi pentru aceasta este El Mijlocitor al unui legământ nou, pentru ca, având loc moartea pentru răscumpărare din încălcările de sub întâiul legământ, cei chemaţi să primească promisiunea moştenirii eterne.“ „(9:26) fiindcă atunci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii; dar acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, pentru desfiinţarea păcatului prin jertfa Sa.“ „(9:28) aşa şi Hristosul, după ce S-a adus o singură dată jertfă, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuirea celor care Îl aşteaptă.“ „(10:14) Pentru că, printr-o singură jertfă i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei sfinţiţi. (10:15) Dar şi Duhul Sfânt ne mărturiseşte; pentru că, după ce a spus: (10:16) „Acesta este legământul pe care-l voi întemeia pentru ei, după acele zile“, zice Domnul: „Dând legile Mele în inimile lor, le voi înscrie şi în gândurile lor“; (10:17) şi: „nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor şi de nelegiuirile lor“. (10:18) Iar unde este iertare de acestea, nu mai este jertfă pentru păcat.“
  - Cel care jertfeşte nu cunoaşte pacea cu Dumnezeu şi prin jertfe i se aduce aminte de păcate - Cel care jertfeşte nu mai are cunoştinţă de păcate. El are cu adevărat pace cu Dumnezeu Evrei 9.14,28; 10.2,14-22

Alte referiri la lucrarea de ispăşire făcută de Hristos

 Jertfe diferite pentru Aaron şi casa lui şi pentru adunarea lui Israel

  • Jertfele mai mari (viţel, nu ţap) pentru Aaron şi casa lui arată înţelegerea spirituală mai profundă în lucrarea lui Hristos din partea adunării (Romani 16.25 „Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi predicarea lui Isus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei ţinute ascunsă timp de veacuri,“; 1. Corinteni 2.7 „Ci vorbim înţelepciunea lui Dumnezeu care este în taină, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veacuri spre gloria noastră:“; Coloseni 1.26,27 (26) taina cea ascunsă din veacuri şi din generaţii, dar arătată acum sfinţilor Săi, (27) cărora Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut care sunt bogăţiile gloriei tainei acesteia printre naţiuni, care este Hristos în voi, speranţa gloriei;“; Efeseni 3.3-7 (3) că prin descoperire mi-a fost făcută cunoscut taina – după cum am scris mai înainte pe scurt, din care, (4) citind, puteţi înţelege priceperea mea în taina lui Hristos – (5) care în alte generaţii n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor, aşa cum a fost descoperită acum sfinţilor Săi apostoli şi profeţi prin Duh; (6) că naţiunile sunt împreună-moştenitoare şi din acelaşi trup şi împreună-părtaşe ale promisiunii în Hristos Isus, prin Evanghelie, (7) al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu dat mie, după lucrarea puterii Lui.“; 2. Timotei 1.9,10 (9) El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Său plan şi harului care ne-a fost dat în Hristos Isus mai înainte de timpurile veacurilor, (10) iar acum ne-a fost făcut cunoscut prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Hristos, care a desfiinţat moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie;“).

  • Viţelul (în contrast cu cei doi ţapi) pentru Aaron şi casa lui arată clar că Adunarea în contrast cu Israel are deja acum certitudinea iertării păcatelor. Adunarea posedă această certitudine după ce Domnul Isus a terminat lucrarea Sa la cruce şi a intrat în cer, Israel dimpotrivă o va avea atunci când El va reveni din cer (Evrei 9.24-28 (24) Pentru că Hristosul nu a intrat în locuri sfinte făcute de mâini, imagini ale celor adevărate, ci chiar în cer, ca să Se arate acum, pentru noi, înaintea feţei lui Dumnezeu; (25) nici ca să Se aducă jertfă pe Sine Însuşi de mai multe ori, aşa cum marele preot intră în Sfânta Sfintelor în fiecare an cu sânge care nu este al său, (26) fiindcă atunci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii; dar acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, pentru desfiinţarea păcatului prin jertfa Sa. (27) Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, (28) aşa şi Hristosul, după ce S-a adus o singură dată jertfă, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuirea celor care Îl aşteaptă.“; Isaia 53; Zaharia 12.10-13.2; Daniel 9.24 „Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale sfinte pentru a înceta fărădelegea şi pentru a pune capăt păcatelor şi pentru a ispăşi nelegiuirea şi pentru a aduce dreptatea eternă şi pentru a pecetlui viziunea şi profetul şi pentru a unge pe Sfântul Sfinţilor.“).

Jertfa pentru păcat şi jertfa de ardere de tot au amândouă caracter ispăşitor

  • În jertfa pentru păcat se arată cum păcatele noastre şi tot ce este în legătură cu ele sunt „rostogolite” pe jertfă şi sunt judecate de Dumnezeu în această jertfă.

  • În jertfa de ardere de tot se arată cum desăvârşirea jertfei, ca să zicem aşa, este transpusă asupra celui care aduce jertfa şi prin aceasta el stă înaintea lui Dumnezeu în toată buna plăcere a jertfei (compară cu Leviticul 1.3,4 (3) Dacă darul său va fi o ardere de tot din cireadă, să-l aducă o parte bărbătească fără cusur: să-l aducă la intrarea cortului întâlnirii, ca să fie primit înaintea Domnului. (4) Şi să-şi pună mâna pe capul arderii de tot şi îi va fi primit ca să facă ispăşire pentru el.“; Efeseni 1.6 „spre lauda gloriei harului Său, în care ne-a făcut plăcuţi în Cel Preaiubit;“).

Doi ţapi ca jertfă pentru păcat (2 animale, o jertfă)

Primul ţap

  • Primul ţap reprezintă înainte de toate adevărul satisfacerii (ispăşirii), adică ceea ce este necesar pentru Dumnezeu (Leviticul 16.8 „Şi Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul şi celălalt sorţ pentru Azazel.“), pentru ca El să poată ierta păcatele păstrând sfinţenia Sa şi dreptatea Sa.
  • În afară de aceasta primul ţap mai vorbeşte de felul cum păcatul ca putere va fi în general înlăturat. Sângele acestui ţap este stropit:
       a. pe capacul ispăşirii, adică înainte feţei lui Dumnezeu, ca satisfacţie pentru onoarea Lui lezată (Exodul 12.13 „Şi sângele vă va fi semn pe casele în care sunteţi; şi Eu voi vedea sângele şi voi trece peste voi; şi, când voi lovi ţara Egiptului, nu va fi nici o plagă peste voi, ca să vă distrugă.“)
       b. înaintea chivotului legământului, adică ca ispăşire pentru Locul Preasfânt (Locul Preasfânt simbolizează cerul; Evrei 9.23-28)
      c. pe altarul din curtea din faţă a cortului (Exodul 30.10 „Şi Aaron să facă ispăşire pe coarnele lui o dată pe an. Să facă ispăşire pe el o dată pe an în generaţiile voastre, cu sângele jertfei pentru păcat, pentru ispăşire; este preasfânt pentru Domnul“.“), adică ispăşire pentru altar (curtea din faţă simbolizează pământul).

Ţapul al doilea

  • Ţapul al doilea reprezintă înainte de toate adevărul despre identificarea cu purtătorul de păcate şi suplinirea, adică ceea ce este necesar pentru credincios, pentru ca el să primească iertarea divină.

  • Ţapul al doilea clarifică şi adevărul despre mărturisirea concretă a faptelor păcătoase. Mărturisirea păcatelor poporului avea loc prin marele preot. Însă fiecare israelit în parte era obligat să-şi smerească sufletul, adică să se smerească înaintea lui Dumnezeu prin post din cauza păcatelor sale şi să se căiască (Leviticul 23.29 „Pentru că orice suflet care nu se va mâhni în ziua aceea va fi nimicit din poporul său.“; Psalmul 35.13 „Iar eu, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul în post şi rugăciunea mea se întorcea în sânul meu.“).

  • Ţapul al doilea este pentru sau ca Azazel (= „îndepărtare” sau „cel care îndepărtează/duce departe”; Leviticul 16.10,12 „Şi ţapul pe care a căzut sorţul pentru Azazel să fie pus viu înaintea Domnului pentru a face ispăşire cu el, pentru a-l trimite ca Azazel, în pustiu.“ „Şi să ia o cădelniţă plină de cărbuni de foc de pe altarul dinaintea Domnului şi să-şi umple mâinile cu tămâie plăcut mirositoare, pisată mărunt, şi să le aducă înăuntrul perdelei.“), ceea ce arată spre înlăturarea păcatelor iertate de Dumnezeu.

 

Ţapul 1 pentru Domnul Împlinirea în jertfa lui Hristos Urmările
ISPĂŞIREA ca SATISFACERE pentru Dumnezeu(Sângele este adus în prezenţa lui Dumnezeu şi este stropit pe capacul chivotului legământului) Jertfa lui Hristos este în primul rând pentru DumnezeuEvrei 9.14; Efeseni 5.2 „şi umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă.“; Romani 3.24-26; 8.3,4 (3:24) fiind îndreptăţiţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus, (3:25) pe care Dumnezeu L-a rânduit ca ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, pentru arătarea dreptăţii Sale, datorită trecerii peste păcatele făcute mai înainte, în îngăduinţa lui Dumnezeu, (3:26) spre arătarea dreptăţii Sale în timpul de acum, astfel încât El să fie drept şi să-l îndreptăţească pe acela care este din credinţa în Isus.“ „(8:3) Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă, întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimiţând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carnea păcatului şi pentru păcat, a condamnat păcatul în carne, (8:4) pentru ca cerinţa dreaptă a legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu potrivit cărnii, ci potrivit Duhului.“ (compară şi cu preţul de răscumpărare, care a trebuit plătit lui Dumnezeu Exodul 30.12 „„Când vei face numărătoarea fiilor lui Israel, potrivit cu toţi aceia dintre ei care vor fi număraţi, atunci să dea fiecare un preţ de răscumpărare Domnului pentru sufletul său, când îi vei număra, ca să nu fie nici o plagă printre ei când îi vei număra.“; Iov 33.24 „atunci va fi îndurător cu el şi va spune: «Scapă-l, ca să nu coboare în groapă; am găsit o răscumpărare».“; Psalmul 49.7 „Un om nu va putea nicidecum să-l răscumpere pe fratele său, nici să-I dea lui Dumnezeu un preţ de răscumpărare pentru el“) Drumul în Locul Preasfânt spre un Dumnezeu drept şi sfânt este deschis (Evrei 10.19 „Având deci, fraţilor, îndrăzneală să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus,“)
PĂCATUL ca PUTERE este ispăşit(Sângele serveşte ca ispăşire a păcatului în sens general, adică păcatul ca putere sau principiu stă în câmpul vizual). Prin jertfa lui Hristos Dumnezeu este deplin satisfăcut cu privire la păcat (Ioan 1.29 „A doua zi, el ·L-a văzut pe Isus venind la el şi ·a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii!“; 1Ioan 2.2 „şi El este ispăşire pentru păcatele noastre; dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi.“; Evrei 9.26 „fiindcă atunci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii; dar acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, pentru desfiinţarea păcatului prin jertfa Sa.“; Romani 3.24-36). Dumnezeu poate pe baza jertfei lui Hristos să ofere tuturor oamenilor har şi mântuire (1. Timotei 2.4-6 (4) care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului. (5) Pentru că este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Hristos Isus, (6) care S-a dat pe Sine Însuşi preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia fiind dată la timpul ei,“; Tit 2.11 „Pentru că harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat,“; 2. Corinteni 5.18-21 (18) Şi toate sunt de la Dumnezeulr care ne-a împăcat cu Sine prin Isus Hristos şi ne-a dat slujba împăcării: (19) anume că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, nesocotindu-le greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării. (20) Suntem deci ambasadori pentru Hristos; ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm, pentru Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! (21) Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El.“; 2. Petru 3.9 „Domnul nu întârzie în ce priveşte promisiunea, cum socotesc unii că este o întârziere, ci este îndelung-răbdător faţă de voi, nevrând ca vreunii să piară, ci toţi să vină la pocăinţă.“; Apocalipsa 22.17 „Şi Duhul şi Mireasa spun: „Vino!“ Şi cine aude să spună: „Vino!“ Şi cine însetează să vină; şi cine vrea să ia apa vieţii fără plată.“).
ÎMPĂCAREA tuturor LUCRURILOR create (Sângele este stropit înaintea chivotului şi pe coarnele altarului spre ispăşire respectiv curăţirea întregului Loc Preasfânt şi al altarului [din curtea din faţă]) Prin jertfa lui Hristos toate lucrurile din cer şi de pe pământ vor fi odată împăcate, adică curăţite şi aduse în armonie cu Dumnezeu (Coloseni 1.20 „şi, prin El, să împace toate faţă de ea, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui – prin El.“; Evrei 9.23 „Era deci necesar ca imaginile celor din ceruri să fie curăţite cu acestea, iar înseşi cele cereşti, cu jertfe mai bune decât acestea.“). Întreaga creaţie (nu toţi oamenii) va fi restabilită odată (Faptele apostolilor 3.21 „pe care cerul trebuie, în adevăr, să-L primească, până la timpuri de restabilire a tuturor lucrurilor, despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi profeţi din vechime.“; Evrei 1.12 „şi le vei face sul ca pe un veşmânt şi vor fi schimbate; dar Tu eşti Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi“.“; Romani 8.19-23 (19) Pentru că şi creaţia aşteaptă cu dorinţă vie descoperirea fiilor lui Dumnezeu. (20) Deoarece creaţia a fost supusă deşertăciunii nu de bunăvoie, ci din cauza celui care a supus-o, în speranţa (21) că şi creaţia însăşi va fi eliberată de robia stricăciunii, pentru a se bucura de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu. (22) Pentru că ştim că toată creaţia suspină împreună şi este împreună în dureri de naştere până acum. (23) Şi nu numai atât, ci şi noi înşine, care avem cele dintâi roade ale Duhului, şi noi înşine suspinăm în sinea noastră, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru.“).
Ţapul al doilea pentru Azazel (= îndepărtare) Împlinirea în jertfa lui Hristos Urmări
ISPĂŞIRE ca anulare a păcatelor pentru om(Păcatele oamenilor, care le mărturisesc, adică se căiesc, vor fi iertate şi  înlăturate)
SUPLINIRE
IDENTIFICARE
Hristos a murit ca suplinitor pentru păcatele acelora care le-au mărturisit lui Dumnezeu, s-au căit şi au crezut pe Dumnezeu(1. Corinteni 15.3 „Pentru că v-am dat întâi ce am şi primit: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;“; Galateni 1.4; 2.20; Luca 24.47 „şi să se predice în Numele Său pocăinţa şi iertarea de păcate la toate naţiunile, începând de la Ierusalim.“; Faptele apostolilor 3.19; 10.43 (3:19) Pocăiţi-vă deci şi întoarceţi-vă, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină timpuri de înviorare de la faţa Domnului“ „(10:43) Toţi profeţii mărturisesc despre El că, prin Numele Său, oricine crede în El primeşte iertarea păcatelor“.“, între altele) Urmările lucrării de ispăşire făcută de Hristos nu sunt valabile pentru toţi oamenii, ci numai pentru aceia care s-au căit şi au crezut, „cei mulţi”, „nouă” (Matei 20.28; Isaia 53.12 „De aceea Îi voi da partea Lui între cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că Şi-a dat sufletul la moarte şi a fost numărat cu cei fărădelege; şi a purtat păcatul multora şi a mijlocit pentru cei fărădelege.“; Evrei 9.28 „aşa şi Hristosul, după ce S-a adus o singură dată jertfă, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuirea celor care Îl aşteaptă.“; 1. Petru 2.24 „care a purtat El Însuşi păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru dreptate; prin ale cărui răni aţi fost vindecaţi.“; Romani 5.19 „Pentru că, după cum prin neascultarea unui singur om cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa şi prin ascultarea Unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi.“)
PĂCATELE ca FAPTE sunt ispăşite (Ţapul încărcat cu păcate este alungat într-un ţinut pustiu, adică într-un loc al morţii, ca niciodată să nu mai apară) Păcatele, care au fost ispăşite prin jertfa lui Hristos, niciodată nu vor mai fi amintite de Dumnezeu (Evrei 10.14-18; 9.12 (10:14) Pentru că, printr-o singură jertfă i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei sfinţiţi. (10:15) Dar şi Duhul Sfânt ne mărturiseşte; pentru că, după ce a spus: (10:16) „Acesta este legământul pe care-l voi întemeia pentru ei, după acele zile“, zice Domnul: „Dând legile Mele în inimile lor, le voi înscrie şi în gândurile lor“; (10:17) şi: „nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor şi de nelegiuirile lor“. (10:18) Iar unde este iertare de acestea, nu mai este jertfă pentru păcat.“ „(9:12) nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu propriul Său sânge, a intrat odată pentru totdeauna în locurile sfinte, după ce a obţinut o răscumpărare eternă.“) Iertarea păcatelor deplină şi veşnic valabilă (1Ioan 1.7,9 „Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El este în lumină, avem comuniune unii cu alţii şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat.“ „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate.“; Faptele apostolilor 3.19 „Pocăiţi-vă deci şi întoarceţi-vă, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină timpuri de înviorare de la faţa Domnului“; Psalmul 51.9; 102.12 (51:9) Ascunde-Ţi faţa de păcatele mele şi şterge toate nelegiuirile mele.“ „(102:12) Dar Tu, Doamne, rămâi pentru totdeauna, şi amintirea Ta din generaţie în generaţie.“; Isaia 38.17; 43.25; 44.22 (38:17) Iată, în loc de pace am avut amărăciune peste amărăciune; dar Tu, în dragostea Ta, mi-ai scăpat sufletul din groapa pieirii; pentru că ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele.“ „(43:25) Eu, Eu sunt Acelaşi, care îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi aminti de păcatele tale.“ „(44:22) Eu ţi-am şters fărădelegile ca pe un nor gros, şi păcatele tale ca pe un nor. Întoarce-te la Mine, pentru că Eu te-am răscumpărat“.“; Ieremia 50.20 „În zilele acelea şi în timpul acela“, zice Domnul, „nelegiuirea lui Israel se va căuta şi nu va fi; şi păcatele lui Iuda, şi nu se vor găsi. Pentru că îi voi ierta pe aceia pe care îi voi lăsa rămăşiţă“.“; Mica 7.18 „✡ Cine este Dumnezeu asemenea Ţie, care iartă nelegiuirea şi trece cu vederea fărădelegea rămăşiţei moştenirii Sale? El nu-Şi ţine mânia pentru totdeauna, pentru că Îi place îndurarea.“)
ÎMPĂCAREA tuturor OAMENILOR credincioşi(Toţi oamenii din Israel, care şi-au smerit sufletele şi nu au făcut nici o lucrare au avut parte de curăţirea tuturor păcatelor; compară cu Leviticul 16.29,30; 23.29,30 (16:29) Şi să vă fie o rânduială pentru totdeauna: în luna a şaptea, la zece ale lunii, să vă mâhniţi sufletele şi să nu faceţi nici o lucrare, atât băştinaşul, cât şi străinul care locuieşte temporar între voi. (16:30) Pentru că în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi, pentru a vă curăţi: veţi fi curaţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului.“ „(23:29) Pentru că orice suflet care nu se va mâhni în ziua aceea va fi nimicit din poporul său. (23:30) Şi orice suflet care va face vreo lucrare în ziua aceea – pe acel suflet îl voi nimici din poporul său.“) Prin jertfa lui Hristos fiecare credincios este împăcat cu Dumnezeu, adică este înlăturată atitudinea vrăjmaşă a omului şi el trăieşte „în armonie” cu Dumnezeu (Romani 5.10,11 (10) Pentru că, dacă, fiind vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, fiind împăcaţi, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. (11) Şi nu numai atât, dar ne şi lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am primit acum împăcarea.“; Coloseni 1.21,22 (21) Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat (22) în trupul cărnii Lui, prin moarte, ca să vă prezinte sfinţi şi fără pată şi de neînvinuit înaintea Lui,“) Omul credincios este făcut potrivit pentru prezenţa lui Dumnezeu (Coloseni 1.21,22 (21) Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi în gândire, prin lucrări rele, acum dar v-a împăcat (22) în trupul cărnii Lui, prin moarte, ca să vă prezinte sfinţi şi fără pată şi de neînvinuit înaintea Lui,“; Romani 5.1,2 (1) Deci, fiind îndreptăţiţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, (2) prin care am şi avut intrare, prin credinţă, în acest har în care stăm şi ne lăudăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu.“; Efeseni 1.6 „spre lauda gloriei harului Său, în care ne-a făcut plăcuţi în Cel Preaiubit;“; Apocalipsa 1.7 „Iată, El vine cu norii şi orice ochi Îl va vedea şi cei care L-au străpuns; şi toate seminţiile pământului se vor jeli din cauza Lui! Da, amin.“).

Ziua ispăşirii şi anul jubiliar (Leviticul 25.9,10)

Restabilirea şi (răs-)cumpărarea pe baza jertfei de ispăşire a lui Hristos:

  1. pentru Israel (Isaia 35.10 „Şi cei răscumpăraţi ai Domnului se vor întoarce şi vor veni cu cântări de bucurie în Sion; şi o bucurie eternă le va încununa capul; veselia şi bucuria îi vor ajunge din urmă, iar durerea şi suspinul vor fugi.“, compară cu Rut)
  2. pentru credincioşii de astăzi (Luca 4.18 „„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să vestesc captivilor eliberare şi orbilor vedere, să pun pe cei zdrobiţi în libertate,“; Galateni 5.1; 1. Petru 2.25 „Pentru că rătăceaţi ca nişte oi, dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Supraveghetorul sufletelor voastre.“)
  3. pentru credincioşii din viitor (Romani 8.19-23 (19) Pentru că şi creaţia aşteaptă cu dorinţă vie descoperirea fiilor lui Dumnezeu. (20) Deoarece creaţia a fost supusă deşertăciunii nu de bunăvoie, ci din cauza celui care a supus-o, în speranţa (21) că şi creaţia însăşi va fi eliberată de robia stricăciunii, pentru a se bucura de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu. (22) Pentru că ştim că toată creaţia suspină împreună şi este împreună în dureri de naştere până acum. (23) Şi nu numai atât, ci şi noi înşine, care avem cele dintâi roade ale Duhului, şi noi înşine suspinăm în sinea noastră, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru.“)
  4. pentru creaţie (Faptele apostolilor 3.21 „pe care cerul trebuie, în adevăr, să-L primească, până la timpuri de restabilire a tuturor lucrurilor, despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi profeţi din vechime.“; Evrei 1.12 „şi le vei face sul ca pe un veşmânt şi vor fi schimbate; dar Tu eşti Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi“.“)

Bruno Oberhänsli, Frauenfeld 6.5.2002


Tradus de la: Jom Kippur: Der große Versöhnungstag

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen