Foc străin în Locul Preasfânt (H.C. Anstey)

Leviticul 10.1-3

Locuri din Biblie: Leviticul 10.1-3     Cuvinte cheie: Omul nou; Adorare/Închinare

Cine poate diferenţia între „ce este sfânt şi ce nu este sfânt” şi între „ce este necurat şi ce este curat” în afară de sufletul care a învăţat din intimitatea părtăşiei şi a ... mai multacelui cel mai înalt privilegiu, pe care îl dă părtăşia, şi anume din adorare, ce este primit de Dumnezeu? Atunci vinul şi băuturile ameţitoare şi tot ce face omul natural sunt de respins. În adorare nu este permis nimic altceva în afară de focul care vesteşte atât lepădarea mea şi judecata asupra mea, cât şi primirea lui Hristos. Într-adevăr, nimeni nu presupune că vinul şi băuturile ameţitoare pot fi tolerate în înăuntru; însă în cele din urmă este totuşi aşa: dacă am obiceiul să permit naturii să mă stăpânească în cele exterioare, dacă în mod obişnuit hrănesc natura şi nu o judec, atunci voi fi lipsit de putere să judec în lucrurile cele mai simple. Pierd simţământul a ceea ce este corect şi ce este fals, şi voi fi o piedică în adorarea adusă de sfinţi; căci ce aduc eu, va fi lepădat. În felul acesta sufletul pierde simţământul a ceea ce este sfânt şi nu este sfânt şi a ceea ce este necurat şi curat; şi în această stare el este incapabil să înveţe pe alţii „rânduielile pe care Domnul le-a spus”.

Imagine: L. Binder
Separarea de rău (H.C. Anstey)

Un principiu biblic mereu valabil

Locuri din Biblie: 1 Ioan 4.4; 1 Tesaloniceni 5.23     Cuvinte cheie: Separare/Punere deoparte

... Cu privire la ceea ce a fost înaintea noastră, eu văd ca fiind dovedit că există o cale divină de acţionare împotriva răului, şi anume despărţirea de el, şi noi niciodată nu vom fi siguri până nu am acţionat ... mai multcorespunzător. Dumnezeu ne consideră responsabili cu privire la legături. Ce se propune în loc de aceasta? Să cercetăm aceasta pentru un moment. În primul rând este minimalizarea răului, când se începe să se argumenteze despre intenţiile bune ale făcătorului de rău, şi apoi se începe să se preocupe cu împrejurările deosebite care au condus la aceasta; dar oricât de mult s-ar dori minimalizarea răului, totuşi răul nu va dispare, şi este răul însuşi de care eu trebuie să mă despart (1 Timotei 5.22). Sufletele serioase vor recunoaşte că nu este o despărţire de rău acolo unde răul este minimalizat, chiar dacă minimalizarea este argumentată într-un mod foarte elegant şi foarte rafinat.