Verset călăuzitor: Leviticul 5.5

 Leviticul 5.5: Şi va fi aşa: când va fi vinovat în una din acestea, va mărturisi în ce a păcătuit.

 Despre lucrul acesta se spune pentru prima dată aici. […] Însă aici, unde Dumnezeu Însuşi trebuie să spună, cu privire la anumite fapte clare că sunt păcate, El trebuie să prescrie clar mărturisirea inimilor noastre împietrite. Să observăm că o rugăciune pentru iertare sau o mărturisire în general, a ceva pe care noi l-am făcut şi nu trebuia să-l facem, nu este suficientă. Ca să fii curăţit pe deplin şi să obţii iertare deplină este necesară o mărturisire sinceră faţă de Tatăl şi eventual faţă de persoana faţă de care am păcătuit. Pentru că aceasta deseori nu se face, rămân multe încurcături care aparent nu se vor rezolva niciodată. Fapta însăşi trebuie să fie judecată ca păcat. Acesta este înţelesul cuvintelor: „... în ceea ce el a păcătuit“. La aceasta nu se potriveşte să se spună: Ah! nu m-am gândit aşa; însă ar fi fost mai bine dacă n-aş fi făcut lucrul acela sau dacă s-ar fi adus alte dezvinovăţiri. Domnul este avocatul nostru la Tatăl zi şi noapte şi Se ocupă de noi să ne vină în inimă o mărturisire cinstită. Însă, aşa cum am spus de mai multe ori, ajungem la adevărata mărturisire şi la adevărata judecată de sine, când vedem că şi pentru acest singur păcat, Domnul Isus a trebuit să sufere atât de mult şi a trebuit să moară sub judecata necruţătoare a Dumnezeului Celui Sfânt.

Tradus de la: Halbherzige Entschuldigung oder echtes Bekenntnis
Din cartea Die Opfer, Editura Heijkoop-Verlag, Schwelm, 1973, pag. 280–281

Traducere: Ion Simionescu