Jertfa pentru păcat arată felul în care Dumnezeu tratează păcatul. Ea arată ce înseamnă păcatul în ochii Lui, şi aceasta tocmai în momentul când Fiul Său – din cauza noastră şi în locul nostru – a fost făcut păcat şi a fost încărcat cu păcatele noastre. Arderea în afara taberei, aceasta înseamnă mistuirea completă prin foc (Leviticul 6.30), caracterizează grozăvia şi dimensiunea judecăţii sfinte a lui Dumnezeu asupra păcatului, cu care jertfa se identifica. Ea arată realitatea îndepărtării de Dumnezeu, în care Domnul a ajuns, când El a fost părăsit de Dumnezeu pentru noi. Şi cu toate acestea există ceva în jertfa pentru păcat, care era ars pe altar. Ce era cel mai bun, aceasta era grăsimea jertfei pentru păcat, nu era ars împreună cu jertfa în afara taberei, ci pe altar. În aceasta putem vedea că răspunsul pe care Hristos l-a dat în această judecată la cerinţele dreptăţii şi sfinţeniei lui Dumnezeu, cu toate sentimentele şi gândurile pe care El le-a arătat în această judecată, atunci când El prin Duhul veşnic S-a jertfit lui Dumnezeu fără pată, erau pentru Dumnezeu deosebit de preţioase. Vedem în aceasta cum preţuieşte Dumnezeu această dăruire desăvârşită, care era gata să ocupe pentru gloria lui Dumnezeu chiar şi acest loc îngrozitor şi să Se lase făcut păcat. În afară de aceasta, jertfa pentru păcat era – cu toate că omul, care ardea jertfa pentru păcat în afara taberei, era întinat, deoarece păcatul era acolo – totuşi în sine aşa de deosebită, că ea avea un efect de sfinţire pentru tot ce venea în contact cu ea. De asemenea, şi hotărârile toate, care stăteau în legătură cu jertfa pentru păcat, arătau cât de deosebit de sfânt era caracterul acestei jertfe (Leviticul 6.17-23).
Tradus de la: Der Wert des Todes Christi (3)
Gândurile acestea descind din scrieri din secolele trecute.
Traducere: Ion Simionescu