Slava morală a Domnului Isus (11) (J.G. Bellett)

Cum El nu S-a lăsat orbit prin amabilitate

Locuri din Biblie: Luca 11; Luca 7; Matei 16; Ioan 20

Domnul Isus nu a judecat alte persoane menajându-Se pe Sine, aşa cum cu regret facem noi. Noi suntem prin natura noastră înclinaţi să apreciem pe cineva după felul cum ne întâmpină, judecând caracterul şi munca ... mai multlui corespunzător intereselor noastre. Însă Domnul nu a acţionat în felul acesta. Dumnezeu este un Dumnezeu al cunoaşterii; El cântăreşte corect toate acţiunile, căci El le evaluează pe toate în chip desăvârşit şi le înţelege în importanţa lor morală. Şi Isus Hristos, modelul Dumnezeului oricărei cunoaşteri, a acţionat la fel în timpul slujirii Sale aici pe pământ.

Slava morală a Domnului Isus (16) (J.G. Bellett)

Cum S-a purtat cu cei cu credinţa mică şi cu defectele oamenilor

Locuri din Biblie: Isaia 7.10-16; Luca 11.5,13     Cuvinte cheie: Slava lui Hristos

Domnul Isus nu a respins niciodată credinţa slabă, dar pe de altă parte a întâmpinat cu bucurie cea mai îndrăzneaţă credinţă şi a răspuns cererilor ei. Credinţa tare, care direct şi fără să se scuze s-a apropiat ... mai multplină de încredere de El, a găsit totdeauna o primire bună din partea Lui, în timp ce sufletul timid, care a îndrăznit să se apropie de El numai cu teamă şi ruşinos, a fost încurajat şi binecuvântat. Cuvântul, care a ieşit de pe buzele Domnului, a eliberat imediat pe leprosul sărman de ceea ce apăsa pe inima lui ca un nor negru. „Doamne!”, spune el, „dacă vrei poţi să mă cureţi.” – „Da, vreau, fii curăţit!”, răspunde Isus. Însă scurt după aceea, aceleaşi buze exprimă ce umplea inima lui Isus faţă de credinţa neîndoielnică, plină de încredere a căpitanului păgân. Ceva asemănător găsim şi atunci când credinţa serioasă, îndrăzneaţă a unei familii din Israel desface acoperişul casei în care Se afla Domnul, ca să coboare la picioarele lui pe bolnavul lor.

Tatăl nostru (Botschafter)

Matei 6.9-13; Luca 11.1-4

Locuri din Biblie: Matei 6.9-13; Luca 11.1-4     Cuvinte cheie: Tatăl nostru

Rugăciunea pe care Domnul i-a învățat pe ucenicii Săi și care este numită de obicei „Tatăl nostru” (Pater noster) după începutul formulării ei, se găsește în două locuri în Noul Testament: în ... mai multMatei 6.9-13 și în Luca 11.2-4 (în ultimul loc, însă, doar cinci cereri). În Matei 6, ea face parte din așa-numita Predică de pe munte, în care Domnul se adresează ucenicilor Săi iudei, pentru a-i scoate din sentimentele și gândirea lor anterioară și a-i introduce în principiile Împărăției cerurilor, pe care El venise să o instaureze. După diferite învățături anterioare, El îi avertizează pe ucenici să nu se roage „ca cei dintre națiuni; pentru că ei gândesc că prin vorbirea lor multă vor fi ascultați”