Versete călăuzitoare: Coloseni 1.16-23

Coloseni 1.16-23: Pentru că prin El au fost create toate lucrurile, cele care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie scaune de domnii, fie domnii, fie căpetenii, fie autorităţi. Toate lucrurile au fost create prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate, şi toate se menţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate să aibă cel dintâi loc. Căci toată plinătatea Şi-a găsit plăcerea să locuiască în El şi prin El să împace toate lucrurile cu Sine, atât lucrurile de pe pământ cât şi lucrurile din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui. Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi în gândirea voastră, prin fapte rele, El v-a împăcat acum în trupul lui de carne, prin moarte, ca să vă prezinte înaintea Lui sfinţi, curaţi şi fără vină, negreşit, dacă rămâneţi întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit-o, care a fost vestită întregii creaţii de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.

În epistola către Coloseni capitolul 1 apostolul Pavel ne arată mai întâi că noi am fost făcuţi potriviţi pentru „Împărăţia Fiului dragostei Lui” (Coloseni 1.13), noi cei care mai înainte eram în întuneric şi eram morţi în greşeli şi păcate (compară cu Efeseni 2.1 „şi voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,“). Începând cu versetul 16 ne arată cine este acest Fiu, pe care Tatăl Îl iubeşte aşa de mult şi în a cărui Împărăţie de dragoste am fost strămutaţi noi: Hristos este Creatorul şi prin aceasta este Capul tuturor lucrurilor. Însă nu numai aceasta: Domnul Isus este şi Capul trupului, al Adunării; El este începutul unei creaţii cu totul noi; El este Cel Întâi-născut dinte morţi, pentru ca El să aibă întâietatea în toate. Înainte ca Pavel să prezinte în continuare gândul împăcării, el ne descrie pe Domnul Isus, pentru ca noi mai întâi să fim capturaţi de mărimea şi maiestatea Persoanei care a realizat această împăcare.

În versetele acestea citim că împăcarea se referă nu numai la om, ci şi la creaţie şi la Adunare. Ştim ce s-a petrecut cu creaţia. Vai, cum a ajuns prin căderea în păcat totul din creaţie împotriva lui Dumnezeu şi în dezordine! Cum Se va comporta acum Dumnezeu cu creaţia!

Dumnezeu ca Creator a acţionat odată cu creaţia Sa, şi rezultatul a fost potopul. Totul a fost sortit pieirii. Însă „în Hristos” Dumnezeu nu acţionează ca Creator, ci ca Împăciuitor. De aceea în versetele 16 şi 17 Hristos este prezentat mai întâi ca Creator, dar apoi în versetele 20 până la 22 ca Împăciuitor. Dacă Hristos ar fi numai Creatorul şi nu ar fi devenit şi Împăciuitorul, ce s-ar fi petrecut atunci cu noi, împreună cu toată creaţia? Noi niciodată nu am fi putut fi împăcaţi cu Dumnezeu şi am fi încă „înstrăinaţi” şi „vrăjmaşi” (Coloseni 1.21). Pe lângă aceasta noi am fi căzut pradă unei judecăţi mult mai îngrozitoare decât potopul.

Partea anterioară Partea următoare

Tradus de la: Versöhnung in Verbindung mit der Schöpfung (11)

Traducere: Ion Simionescu