Loc din Biblie: Evrei 1

Evrei 1.1-3

Locuri din Biblie: Evrei 1.1-3     Cuvinte cheie: Isus: ca Om; Crăciunul; Întruparea (ca Om)

În zilele noastre, nașterea lui Hristos este descrisă într-un mod care transmite un sentiment de nostalgie. Poate că acesta este motivul pentru care trecem cu vederea cu cine avem de-a face cu adevărat.

Ioan 1.1-18; Evrei 1.1, 2

Locuri din Biblie: Ioan 1.1-18; Evrei 1.1, 2     Cuvinte cheie: Crăciunul; Întruparea (ca Om); Întruparea (trup de carne)

Copiii asociază Crăciunul cu jucăriile. Pentru studenți, Crăciunul înseamnă vacanță semestrială. Pentru comercianți, Crăciunul înseamnă bani. Pentru mame, familia este cea mai importantă la Crăciun. Pentru tați, Crăciunul ... mai multînseamnă plata facturilor. Pentru mulți, Crăciunul înseamnă stres și agitație. Crăciunul are semnificații diferite pentru diferite persoane din societatea noastră. În mijlocul acestei agitații, este greu să auzi vocea liniștită: „Gândește-te la adevărata semnificație a Crăciunului.”

Gedanken zum neuen Jahr

Locuri din Biblie: Hebräer 1     Cuvinte cheie: Neujahr (zum …)     Vorlesezeit: 4 min

Ein neues Jahr hat angefangen und die Dinge des letzten Jahres sind zusammen mit dem alten Jahr vergangen. Menschen und Dinge sind unserem Blick entschwunden, viele werden wir vergessen und wir werden uns nicht mehr an sie erinnern. Heute betreten ... mai multwir eine unbekannte Zukunft …

Evrei 1

Locuri din Biblie: Evrei 1

Spre deosebire de celelalte epistole, epistola aceasta nu face cunoscut nici numele şi nici vreo informaţie despre persoana scriitorului ei. Aceasta este deosebit de remarcabil şi ne oferă o dovadă precisă despre adevărul că nu un om, care ... mai multeste călăuzit de propriile gânduri, ci Duhul Sfânt, care călăuzeşte în tot adevărul, este Scriitorul propriu-zis al acestei epistole. Deoarece Isus Hristos Însuşi este prezentat ca Apostol în această epistolă, ar fi fost total nepotrivit dacă Pavel, ca în cele mai multe din epistolele sale, s-ar fi prezentat ca apostol. Deoarece el a fost chemat în mod deosebit ca să lucreze printre naţiuni, iudeii l-au făcut să simtă în mod deosebit ura lor faţă de el; de aceea se înţelege că numele lui, care ar fi putut uşor să dea prilej de necaz, nu este numit. Scrierea sa era însă aşa fel că orice cititor putea să recunoască că aici nu a scris un om în aroganţă şi vrăjmăşie, ci unul dintre ei, care se putea transpune în situaţia şi în încercările lor.

Göttliche und ewige Herrlichkeit

Locuri din Biblie: Johannes 17; Kolosser 1; Hebräer 1; Johannes 1

Die erste und in Bezug auf die Zeit früheste Herrlichkeit nennt uns Johannes 17,5. Es ist klar, dass es sich hier um göttliche und ewige Herrlichkeit handelt, um „die Herrlichkeit, die ich bei dir hatte, ehe die Welt war“. Er ... mai multwendet sich an den Vater in all der Ruhe gekannter Vertrautheit und als Einer, der die Tragweite seiner Worte berechnet hat, denn Er betet in dem Bewusstsein, dass seine Jünger Ihn hören, und im Blick auf ihre Freude. Und Er geht in seinem Gebet zurück in jene ewige Gemeinschaft mit Ihm in Herrlichkeit, die der Schöpfung aller zeitlichen und materiellen Dinge vorausging. Wir sind hier früher als 1. Mose 1. Im Anfang schuf Gott die Himmel und die Erde. Doch es war Einer zeitlich vor den Himmeln und der Erde, und dieser Vorherbestehende ist Elohim-Gott. In dem dritten Vers jenes Kapitels des ersten Buches Mose, das die geschriebenen Enthüllungen der Gottheit beginnt, ist der Geist Gottes die erste göttliche Person, die einzeln erwähnt wird. Aber in Johannes 17,5 werden unseren anbetenden Herzen der Vater und der Sohn in der göttlichen Person ihrer eigenen Herrlichkeit gezeigt und der Sohn als Einer, der vor der Erschaffung der Welt schon war, ungeschaffen. Auf solche Weise vervollständigt sich unser Blick in Bezug auf den ewigen, dreieinigen Gott.

Gloaria divină şi veşnică a lui Hristos

Locuri din Biblie: Ioan 17; 1,1; Evrei 1; Coloseni 1     Cuvinte cheie: Slava lui Hristos

Locul pe care îl ocupă capitolul 17 al evangheliei după Ioan este cunoscut. În capitolul 12 Isus încheie lucrarea Sa publică printre iudei, căci acolo se spune în versetul 36: „Isus le-a spus aceste lucruri; apoi a ... mai multplecat şi S-a ascuns de ei” (Ioan 12.36), şi în versetul 37: „Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, ei tot nu credeau în El” (Ioan 12.37). Împietrirea a atins poporul ca judecată, aşa cum a fost prorocit prin prorocul Isaia, şi cu toate că mulţi din bărbaţii de frunte au fost convinşi de trimiterea Sa divină, toată influenţa lor asupra poporului a fost nimicită, deoarece ei de frica fariseilor nu L-au mărturisit. Cuvintele lui Hristos de la sfârşitul capitolului ne arată rezultatul. Chiar dacă atunci judecata nu a venit peste ei, totuşi lepădarea Lui Însuşi şi a cuvintelor Sale însemna judecata „în ziua de pe urmă”.