Versete călăuzitoare: Matei 24.1-44

Introducere

Aș dori să vorbesc în această după-amiază despre discursurile Domnului referitoare la sfârșitul timpului (pe Muntele Măslinilor) din Matei 24 și 25. Aceste două capitole au un caracter profetic. S-a vorbit mult în ultima vreme [la mijlocul anilor 2000] despre lucrurile care se întâmplă din nou în Orientul Mijlociu. Deoarece se pun o serie de întrebări despre problemele profetice, m-am gândit că ar fi bine să abordăm acest subiect.

Nu cu mult timp în urmă, cineva m-a întrebat: „Unde ne aflăm acum în profeție?”. Am spus: „Ei bine, noi nu suntem de fapt în profeție - Biserica (Adunarea) nu face parte din subiectul profeției.” La care el a răspuns: „Oh, da, desigur, știu asta; are legătură cu Israel, nu-i așa?”. Apoi i-am spus: „De fapt, nici Israelul nu este subiectul profeției!”. El a fost puțin surprins și a spus: „Atunci care este subiectul profeției?”. I-am spus: „Marea temă a profeției este Hristos Însuși!”. Chiar dacă Hristos nu este menționat în mod direct în fiecare verset al scripturilor profetice, spiritul fiecărei profeții se referă la ceea ce va servi, în cele din urmă, pentru a arăta gloria și onoarea Domnului. La aceasta se referă Scriptura atunci când se spune: „Duhul profeției este mărturia lui Isus” (Apocalipsa 19.10).

Repet: Biserica nu este subiectul profeției, la fel ca Israel și națiunile; profeția are a face cu ceea ce se referă la Hristos și la gloria Sa. Fiecare detaliu profetic referitor la Israel și la națiuni din Sfânta Scriptură este pur și simplu subordonat marelui scop al lui Dumnezeu de a-L glorifica pe Hristos. Scopul Său este de a-L glorifica pe Fiul Său în două domenii: în cer și pe pământ (Efeseni 1.10 „pentru administrarea împlinirii timpurilor, ca să adune din nou, împreună, toate în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ;“); profeția nu face decât să ne ofere diverse detalii despre modul în care Dumnezeu va realiza acest obiectiv.

Aceste două capitole se referă la venirea Domnului în raport cu cele trei sfere responsabile ale rasei umane: Israel, creștinătatea și popoarele păgâne. Pentru a economisi timp, nu voi citi cele două capitole deodată, ci voi alege diferite părți, una câte una. Să citim mai întâi versetele 1-3, pentru a înțelege cadrul:

Matei 24.1-3: Și Isus a ieșit și a plecat de la templu; și ucenicii Săi s-au apropiat ca să-I arate clădirile templului. Și El, răspunzând, le-a spus: „Nu vedeți voi toate acestea? Adevărat vă spun, nu va fi lăsată aici piatră pe piatră care nu va fi dărâmată“. Și, pe când ședea El pe Muntele Măslinilor, ucenicii au venit la El, deoparte, spunând: „Spune-ne când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului“.

Ucenicii i-au pus Domnului Isus trei întrebări. Prima lor întrebare a fost despre momentul în care nu va mai rămâne nicio piatră a Templului peste alta. În mod firesc, au vrut să afle mai multe despre asta. Domnul se referea la distrugerea Templului de către armata romană în anul 70 d.Hr., care a avut loc la aproximativ patruzeci de ani după moartea Sa.

În acea zi, Domnul a intrat pentru ultima oară în Templu (Matei 23.38,39 „(38) Iată, vi se lasă casa pustie. (39) Pentru că vă spun: Nicidecum nu Mă veţi mai vedea de acum, până când veţi zice: «Binecuvântat fie Cel care vine în Numele Domnului!»““). El nu va mai intra în Templul din Ierusalim până când nu va reveni la a doua Sa venire [pe pământ]! Când armatele romane au intrat și au distrus orașul, s-a dat ordin să nu distrugă Templul. Dar un soldat care nu cunoștea ordinul a aruncat o torță în el și Templul a ars. Aurul care acoperea pereții s-a topit și s-a scurs printre pietrele mari. După incendiu, oamenii au salvat aurul răzuindu-l dintre pietre, îndepărtând fiecare piatră până când nu a mai rămas niciuna deasupra celeilalte. Astfel s-a împlinit profeția Domnului nostru.

Domnul nu a răspuns direct la prima lor întrebare, ci s-a concentrat asupra celorlalte două întrebări, care se refereau la „semnul venirii Sale” și la „sfârșitul veacului”. După cum știm, venirea Domnului are două faze: venirea Sa pentru credincioși și venirea Sa cu credincioșii. Venirea Domnului pentru noi este denumită în mod obișnuit Răpirea. Acest lucru se va întâmpla atunci când Domnul Se va coborî cu un strigăt și ne va chema la cer - cei morți în Hristos vor învia, iar credincioșii vii vor fi răpiți împreună (1. Tesaloniceni 4.15-18 „(15) (Pentru că vă spunem aceasta prin Cuvântul Domnului, că noi, cei vii, care rămânem până la venirea Domnului, nu o vom lua nicidecum înaintea celor care au adormit; (16) pentru că Domnul Însuşi, cu un strigăt, cu glasul arhanghelului şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, va coborî din cer; şi întâi vor învia cei morţi în Hristos; (17) apoi noi cei vii, care rămânem, vom fi răpiţi în nori împreună cu ei, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh: şi astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul. (18) Astfel încurajaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.)“). Asta este ceea ce așteptăm, și ce moment va fi acela!

Apoi, o perioadă de șapte ani de necazuri va veni pe pământ. Aceasta va fi împlinirea săptămânii a șaptezecea din Daniel (compară cu Dan 9.24-27 „(24) Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale sfinte pentru a înceta fărădelegea şi pentru a pune capăt păcatelor şi pentru a ispăşi nelegiuirea şi pentru a aduce dreptatea eternă şi pentru a pecetlui viziunea şi profetul şi pentru a unge pe Sfântul Sfinţilor. (25) Ia aminte deci şi înţelege: de la ieşirea cuvântului pentru aşezarea din nou şi pentru reconstruirea Ierusalimului până la Unsul, Conducătorul, sunt şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni; strada şi şanţul vor fi construite din nou, chiar în timpuri de strâmtorare. (26) Şi, după cele şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi nimicit şi nu va avea nimic; şi poporul unui conducător care va veni va distruge cetatea şi sfântul locaş şi sfârşitul ei va fi cu un potop; şi până la sfârşit va fi război: pustiirile hotărâte. (27) Şi el va întări un legământ cu cei mulţi, o săptămână; şi la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare; şi pe aripa protectoare a urâciunilor va veni un pustiitor, până când nimicirea şi ce este hotărât se vor vărsa asupra pustiitorului»“.“). După necazul cel mare, Domnul va veni din nou [pe pământ], dar de data aceasta va veni cu sfinții Săi pentru judecată, pentru a instaura Împărăția Sa în dreptate, conform promisiunilor profețiilor din Vechiul Testament. Această fază a venirii Sale se numește arătarea lui Hristos. Așadar, cele două părți ale venirii lui Hristos sunt Răpirea și Arătarea - între ele se află Necazul de șapte ani. Această profeție se concentrează asupra celei de-a doua faze.[1]

„Semnul”, pe care l-au cerut ucenicii, are de-a face cu arătarea Domnului și cu „sfârșitul veacului”; el nu are nimic de-a face cu Biserica (Adunarea). Nu există semne ale venirii Domnului pentru Biserică, pentru răpire.

The night is far spent, and the day is at hand:
No sign to be looked for; the Star’s in the sky;
Rejoice then, ye saints, ’tis your Lord’s own command;
Rejoice, for the coming of Jesus draws nigh.[2]

(Noaptea a trecut de mult și ziua se luminează:
Nu-i nici-un semn de căutat; steaua este pe cer;
Bucurați-vă, deci, sfinților, că aceasta este porunca Domnului vostru;
Bucurați-vă, căci venirea lui Isus se apropie.)

John Brereton a explicat printr-o ilustrație faptul că Biserica nu are niciun semn pe care să îl caute în timp ce Îl așteaptă pe Domnul să vină. El a spus că, în drum spre cabana lui Gordon Hayhoe, care se afla la aproximativ 7 mile de Parry Sound, puteai să îți dai seama cât de aproape erai de casa lui Gordon scăzând 7 mile din distanța indicată pe indicatoarele rutiere către Parry Sound. De exemplu, dacă treceați pe lângă un semn care spunea că mai sunt 40 de mile până la Parry Sound, știați că mai sunt 33 de mile până la cabana lui Gordon. Semnele indicau un loc spre care nu te îndreptai, dar pe baza lor îți puteai da seama cât de aproape erai de țelul tău.

În mod similar, semnele despre care se vorbește în profeție nu au nimic de-a face cu Biserica, ci cu Israel și cu națiunile. Noi vom fi răpiți în cer cu șapte ani înainte de împlinirea acestor semne (care au legătură cu arătarea Domnului și cu instaurarea Împărăției Sale). Semnele nu se referă direct la Biserică, dar când vedem astfel de lucruri la orizont, știm cât de aproape trebuie să fie venirea Lui pentru noi!

Trei părți ale discursului

În primul rând, aș dori să fac o prezentare generală a acestui discurs în ansamblul său. Domnul abordează venirea Sa în legătură cu fiecare grup responsabil de oameni de pe pământ și, pentru a nu-i deruta pe ucenici, El vorbește despre fiecare grup în secțiuni separate. Astfel, discursul este format din trei părți:

1. Venirea Sa cu privire la Israel (Matei 24.4-44).
2. Venirea Sa cu privire la lumea creștină - creștinismul (Matei 24.45-25.30).
3. Venirea Sa cu privire la națiunile păgâne (Matei 25.31-46).

1 | Venirea Domnului cu privire la Israel (Matei 24.4-44)

Domnul tratează mai întâi venirea Sa în legătură cu Israel, deoarece evanghelia după Matei este scrisă în primul rând pentru iudei. Venirea Sa în legătură cu Israel are a face cu arătarea Sa după necazul cel mare, nu cu răpirea. El Se adresează ucenicilor Săi ca și cum ei ar fi rămășița iudaică care va fi pe pământ în acea zi viitoare. Deci, din punct de vedere moral, ei ocupă locul ucenicilor din acea vreme. În Isaia 8.15,16 „(15) Şi mulţi dintre ei se vor poticni, şi vor cădea, şi vor fi sfărâmaţi, şi vor nimeri în cursă, şi vor fi prinşi“. (16) „Leagă mărturia, pecetluieşte legea între ucenicii Mei“.“ se spune: „Mulți dintre ei se vor poticni, și vor cădea, și vor fi sfărâmați, și vor nimeri în cursă, și vor fi prinși. Leagă mărturia, pecetluiește legea între ucenicii Mei.” În acea zi, majoritatea iudeilor va cădea în capcana înșelăciunilor lui antihrist și va crede minciuna lui, dar o rămășiță („ucenicii Mei”) se va supune Legii și va da mărturie pentru El.

Arătarea Domnului va sluji pentru eliberarea rămășiței iudaice de persecutorii lor și pentru restabilirea națiunii. Există însă anumite probleme între Domnul și poporul Său pământesc, care trebuie mai întâi rezolvate, și anume vina iudeilor care L-au respins și răstignit acum două mii de ani. Perioada de necaz, care va preceda arătarea lui Hristos, va fi folosită de Dumnezeu pentru a-i smeri și a-i aduce în punctul în care vor recunoaște vina lor națională de vărsare de sânge la răstignirea Sa și Îl vor accepta ca Mesia al lor. Însă acest lucru se va întâmpla doar cu o rămășiță credincioasă a națiunii; masa poporului (apostații) va fi distrusă de asupritorii lor - împăratul nordului (compară cu Daniel 11.40-45).

Există trei grupe de semne în acest pasaj:

1. Prima grupă se referă la lucrurile care vor avea loc în prima jumătate a săptămânii profetice de șapte ani a lui Daniel.
2. A doua grupă de semne se referă la atac și la începutul necazului cel mare, care reprezintă a doua jumătate a săptămânii profetice a lui Daniel.
3. A treia grupă de semne are legătură cu ceea ce se va întâmpla imediat după necazul cel mare, când Domnul Se va arăta.

Semne care se referă la lucruri dinaintea necazului cel mare (Matei 24.4-14)

Matei 24.4-14: Și Isus, răspunzând, le-a spus: „Vedeți să nu vă amăgească cineva! Pentru că mulți vor veni în Numele Meu, spunând: «Eu sunt Hristosul»; și vor amăgi pe mulți. Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; vedeți să nu vă tulburați, pentru că toate trebuie să fie. Dar nu este încă sfârșitul. Pentru că se va ridica națiune contra națiune și împărăție contra împărăție; și vor fi foamete și epidemii, și cutremure în diferite locuri. Dar toate acestea vor fi începutul durerilor. Atunci vă vor da necazului și vă vor ucide; și veți fi urâți de toate națiunile pentru Numele Meu. Și atunci mulți se vor poticni și se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții. Și mulți falși profeți se vor ridica și vor amăgi pe mulți. Și, din cauză că se va înmulți nelegiuirea, dragostea celor mai mulți se va răci; dar cine rabdă până la sfârșit, acela va fi mântuit. Și această Evanghelie a Împărăției va fi predicată în toată lumea, spre mărturie pentru toate națiunile; și atunci va veni sfârșitul.

Înainte ca Domnul să vorbească în Matei 24.27,28 „(27) Pentru că, aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi venirea Fiului Omului. (28) Pentru că oriunde este cadavrul, acolo se vor aduna vulturii.“ despre arătarea Sa, El le face cunoscut ucenicilor diferite detalii care vor caracteriza perioada necazului în general.

Nu sunt multe pasaje în Sfânta Scriptură care vorbesc despre prima jumătate a săptămânii profetice. Domnul numește acest timp „începutul durerilor” (Matei 24.8). În afară de aceasta, în prima carte a Psalmilor (Psalmul 1-41), în aceste versete din Matei 24 și în Apocalipsa 6 este vorba de acest timp. Deși remarcile Domnului din acest pasaj se referă în principal la prima jumătate a săptămânii-an, ele sunt suficient de generale pentru a se aplica întregii perioade de șapte ani.

A.C. Brown a subliniat că detaliile date aici de Domnul sunt în concordanță cu „pecețile” din Apocalipsa 6, care au legătură și ele cu prima jumătate a săptămânii profetice. Versetele din Matei 24.4,5 „(4) Şi Isus, răspunzând, le-a spus: „Vedeţi să nu vă amăgească cineva! (5) Pentru că mulţi vor veni în Numele Meu, spunând: «Eu sunt Hristosul»; şi vor amăgi pe mulţi.“ sunt poate o aluzie la prima pecete, când Roma papală (călărețul de pe „calul alb”) va încerca să înșele masele, pentru a forma o confederație occidentală formată din zece națiuni - aceasta este uneori numită renașterea Imperiului Roman (Daniel 2.40-45; 7.7,8) sau fiara (Apocalipsa 17.1-13).

Matei 24.6,7 „(6) Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; vedeţi să nu vă tulburaţi, pentru că toate trebuie să fie. Dar nu este încă sfârşitul. (7) Pentru că se va ridica naţiune contra naţiune şi împărăţie contra împărăţie; şi vor fi foamete şi epidemii, şi cutremure în diferite locuri.“ se referă la cea de-a doua pecete din Apocalipsa 6, care vorbește despre momentul în care pacea va fi luată de pe pământ și când vor fi „războaie și zvonuri de războaie”. Versetul 7b este în legătură cu cea de-a treia pecete din Apocalipsa 6, când vor fi „foamete” pe scară largă pe pământ. Versetul 7c este în concordanță cu pecetea a patra, când vor fi „ciume” (boli) devastatoare, din cauza cărora mulți vor muri.

Matei 24:9-14 se referă la cea de-a cincea pecete din Apocalipsa 6, când martirajul va abunda. Domnul spune aici: „Atunci vă vor da necazului și vă vor ucide; și veți fi urâți de toate națiunile pentru Numele Meu” (Matei 24.9). Dintre iudeii din țara lui Israel în acea zi viitoare, o rămășiță se va distinge din mulțime prin credința autentică în Dumnezeu. Ei se vor teme de Dumnezeu și vor tremura la cuvântul Lui (Isaia 66.2 „Şi toate aceste lucruri mâna Mea le-a făcut şi toate acestea şi-au căpătat fiinţa“, zice Domnul. „Dar spre acesta Mă voi uita: spre cel smerit şi zdrobit în duh şi care tremură la cuvântul Meu.“). Rămășița va propovădui Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, mai întâi în țara lui Israel și apoi în întreaga lume. Va fi un mesaj care îl va anunța pe Mesia iudeul, care va veni să pună lumea în ordine și să instaureze Împărăția Sa. Ei o vor vesti concetățenilor lor iudei (Psalmul 95) și națiunilor (Psalmul 96). Sistemul religios corupt al Romei, care va controla noua confederație occidentală de națiuni, se va mânia din cauza acestor eforturi. El îi va vedea pe acești evangheliști iudei ca pe niște revoluționari care încearcă să le submineze controlul asupra Imperiului prin răspândirea învățăturilor despre o altă putere, care va veni și îi va răsturna. Se va ajunge la persecuții, deoarece Imperiul va încerca să se curețe de acești evangheliști.

În acest context ar trebui să menționez că rămășița iudaică temătoare de Dumnezeu din acea zi va fi formată din două părți: cea care va fi păstrată și cea care va muri ca martiri. Mulți dintre acești iudei vor fi păstrați în mod miraculos în timpul necazului cel mare și vor dăinui „până la sfârșitul” veacului - adică până la sfârșitul necazului cel mare (Matei 24.13 „dar cine rabdă până la sfârşit, acela va fi mântuit.“). Apoi vor intra în Împărăția milenară a lui Hristos pe pământ. Cealaltă parte a rămășiței va muri ca martiri de dragul mărturiei lor (Apocalipsa 6.9-11 „(9) Şi, când a deschis pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor înjunghiaţi pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o; (10) şi strigau cu glas tare, spunând: „Până când, o, Stăpâne, sfânt şi adevărat, nu judeci şi nu răzbuni sângele nostru asupra celor care locuiesc pe pământ?“ (11) Şi fiecăruia i s-a dat o haină albă; şi li s-a spus să se mai odihnească puţin timp, până se va împlini şi numărul celor împreună-robi cu ei şi al fraţilor lor, cei care urmau să fie ucişi ca şi ei.“). Ei vor fi înviați la sfârșitul necazului cel mare (Apocalipsa 14.13 „Şi am auzit un glas din cer spunând: „Scrie: Ferice de morţii care mor în Domnul de acum încolo!“ „Da“, spune Duhul, „ca să se odihnească de ostenelile lor, pentru că lucrările lor îi urmează!““) pentru a primi o parte mai bună alături de sfinții glorificați din cer (Apocalipsa 20.4 „Şi am văzut tronuri, şi ei şedeau pe ele şi li s-a dat să facă judecată; şi am văzut sufletele celor decapitaţi pentru mărturia lui Isus şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu; şi aceia care nu se închinaseră fiarei, nici chipului ei şi nu primiseră semnul pe fruntea şi pe mâna lor; şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.“).

Semne care se referă la atac și la începutul necazului cel mare (Matei 24.15-28)

Matei 24.15-28: Când veți vedea deci urâciunea pustiirii, despre care s-a spus prin profetul Daniel, stând în loc sfânt (cine citește să înțeleagă), atunci cei care sunt în Iudeea să fugă în munți; cine este pe acoperiș să nu coboare ca să ia cele din casa lui; și cine este la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-și ia haina. Dar vai de cele însărcinate și de cele care alăptează în acele zile! Rugați-vă însă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici în sabat; pentru că atunci va fi necaz mare, așa cum nu a fost de la începutul lumii până acum, nici nu va mai fi vreodată. Și, dacă n-ar fi fost scurtate zilele acelea, n-ar fi fost mântuită nici o făptură; însă, datorită celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate. Atunci, dacă cineva vă va spune: «Iată, aici este Hristosul», sau: «aici», să nu credeți. Pentru că se vor ridica falși Hristoși și falși profeți și vor face semne mari și minuni, ca să amăgească, dacă este posibil, chiar pe cei aleși. Iată, v-am spus dinainte. Deci, dacă ei vă spun: «Iată, este în pustiu!», să nu ieșiți; «Iată-L în cămăruțe ascunse!», să nu credeți. Pentru că, așa cum iese fulgerul de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi venirea Fiului Omului. Pentru că oriunde este cadavrul, acolo se vor aduna vulturii.

Pe măsură ce se apropie mijlocul săptămânii profetice, vor exista semne care vor indica începutul necazului cel mare - a doua jumătate a săptămânii profetice a lui Daniel. Domnul vorbește în continuare despre acest grup de semne.

Din Apocalipsa 12 aflăm că primul război din profeție va fi „o bătălie în ceruri”. Mihail și îngerii săi îl vor răsturna pe satan și îl vor arunca pe el și pe emisarii săi pe pământ (Apocalipsa 12.7-9 „(7) Şi a fost un război în cer: Mihail şi îngerii lui luptau împotriva balaurului. Şi balaurul a luptat, şi îngerii lui; (8) şi el n-a fost mai tare; şi locul lor nu s-a mai găsit în cer. (9) Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel vechi, acela care se numeşte Diavol şi Satan, acela care înşală tot pământul locuit – a fost aruncat pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el.“). Deoarece satan știe „că are puțin timp” și că sfera sa de acțiune este limitată, el va încuraja doi oameni în special pentru a-și duce la îndeplinire planurile pe pământ. Aceștia sunt „fiara” (același nume ca și cel al imperiului mondial) sau „cornul cel mic” (Apocalipsa 13.4-7; Daniel 7.8,19-25) și „anticristul” sau „profetul fals” (Apocalipsa 13.11-18; 1Ioan 2.18 „Copilaşilor, este ceasul din urmă şi, după cum aţi auzit că vine Antihrist, chiar acum s-au ridicat mulţi antihrişti; de aici cunoaştem că este ceasul din urmă.“; Apocalipsa 19.20 „Şi fiara a fost prinsă, şi falsul profet care era cu ea, care făcuse înaintea ei semnele prin care îi înşelase pe cei care au primit semnul fiarei şi pe cei care s-au închinat chipului ei. Cei doi au fost aruncaţi de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă;“). Prima fiară se va ocupa de afacerile politice ale imperiului mondial, iar cea de-a doua de cele religioase.

Ele vor provoca o tulburare în guvernul occidental (Apocalipsa 6.12-17; pecetea a șasea), iar biserica romană coruptă, care a condus imperiul în primii trei ani, va fi răsturnată (Apocalipsa 17.16-18 „(16) Şi cele zece coarne, pe care le-ai văzut, şi fiara, aceştia o vor urî pe curvă şi o vor face pustie şi goală şi carnea ei o vor mânca şi pe ea o vor arde în foc; (17) pentru că Dumnezeu a pus în inimile lor să împlinească gândul Său şi să împlinească unul şi acelaşi gând şi să dea împărăţia lor fiarei, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. (18) Şi femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are împărăţia peste împăraţii pământului“.“). Fiara sau cornul mic va ajunge la putere ca dictator. Pentru a unifica regatul sub mâna sa, el va provoca, cu ajutorul lui antihrist, desființarea oricărei închinări din iudaism, ceea ce reprezintă o încălcare a legământului pe care regatul l-a încheiat cu iudeii (Daniel 9.27 „Şi el va întări un legământ cu cei mulţi, o săptămână; şi la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare; şi pe aripa protectoare a urâciunilor va veni un pustiitor, până când nimicirea şi ce este hotărât se vor vărsa asupra pustiitorului»“.“). Practicarea creștinismului (corupt de biserica falsă) va fi, de asemenea, interzisă (Apocalipsa 17.16 „Şi cele zece coarne, pe care le-ai văzut, şi fiara, aceştia o vor urî pe curvă şi o vor face pustie şi goală şi carnea ei o vor mânca şi pe ea o vor arde în foc;“). Acesta va face loc unei noi religii: închinarea la fiară și la chipul ei (Apocalipsa 13.4,15 „Şi s-au închinat balaurului, pentru că i-a dat fiarei autoritatea; şi s-au închinat fiarei, spunând: „Cine este asemenea fiarei şi cine poate lupta împotriva ei?““ „Şi i s-a dat să dea suflare chipului fiarei, încât chipul fiarei să şi vorbească şi să facă să fie ucişi toţi cei care nu se vor închina chipului fiarei.“). Antihristul va ridica în Templul din Ierusalim un chip numit „urâciunea pustiitoare” (Daniel 12.11). Domnul vorbește despre aceasta în versetul 15 din capitolul nostru, numind-o „urâciunea pustiirii”. Toți cei din acest regat mondial vor fi forțați să se închine fiarei și chipului ei!

Masa apostată a iudeilor se va conforma noilor reglementări, deoarece oricum nu sunt prea interesați de practicile îndelungate ale ceremoniilor iudaice și ale cultului iudaic. Ei îl vor vedea pe antihrist ca pe Mesia mult-așteptatul lor, iar el va domni peste ei ca „împărat” al lor (Ioan 5.43 „Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.“; Daniel 11.36-38 „(36) Şi împăratul va face după voia sa şi se va înălţa şi se va mări mai presus de orice dumnezeu şi va rosti lucruri uimitoare împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va reuşi, până când se va împlini mânia; pentru că ce este hotărât se va face. (37) Şi nu va ţine seama de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor, nici nu va ţine seama de vreun dumnezeu; pentru că se va înălţa pe sine mai presus de toţi. (38) Dar va onora în locul Lui pe dumnezeul cetăţuilor; şi pe un dumnezeu pe care părinţii săi nu l-au cunoscut îl va onora cu aur şi cu argint şi cu pietre preţioase şi cu lucruri plăcute.“). În acel moment, prin propaganda lui Antihrist, Dumnezeu va înșela și va amăgi oamenii pentru a amăgi lumea occidentală, care a respins „dragostea adevărului” - evanghelia harului lui Dumnezeu (2. Tesaloniceni 2.8-12 „(8) şi atunci va fi descoperit cel fărădelege – pe care Domnul Isus îl va mistui cu suflarea gurii Sale şi-l va desfiinţa prin arătarea venirii Sale – (9) a cărui venire este potrivit lucrării lui Satan, în orice putere şi semne şi minuni ale minciunii (10) şi în orice amăgire a nedreptăţii pentru cei care pier, pentru că ei n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiţi. (11) Şi de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca ei să creadă minciuna, (12) ca să fie judecaţi toţi cei care nu au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nedreptate.“; Apocalipsa 9.1-12). Apostații, atât în lumea creștină, cât și în țara lui Israel, vor crede în minciună și vor fi condamnați.

Restul, însă, îl vor recunoaște pe antihrist ca ceea ce este cu adevărat: un impostor. Nu se vor pleca în fața chipului și nu vor accepta semnul fiarei pe mână sau pe frunte. Acest lucru le va face viața foarte dificilă, pentru că fără semnul fiarei nu vor putea cumpăra sau vinde nimic (Apocalipsa 13.16,17 „(16) Şi face ca tuturor, celor mici şi celor mari, şi celor bogaţi şi celor săraci, şi celor liberi şi celor robi, să li se dea un semn pe mâna lor dreaptă sau pe fruntea lor; (17) şi ca nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, dacă nu are semnul, numele fiarei sau numărul numelui ei.“). Guvernele vor adopta legi care prevăd arestarea și executarea tuturor celor care nu se supun decretelor noului regim. Pentru că nu vor vrea să se supună corupției, supraviețuitorii vor fi vânați ca niște animale și mulți dintre ei vor fi uciși în timp ce guvernele vor încerca să curețe regatul de oamenii neadaptați. Aceasta va fi o persecuție mult mai gravă decât cea pe care o va face Roma în prima jumătate a săptămânii. Rămășița iudaică din ultimii trei ani și jumătate ai săptămânii profetice va fi persecutată peste măsură - mai rău decât în zilele Holocaustului!

Vedem aici grija tandră a Domnului pentru supraviețuitorii acelor zile. El dă un semn care, dacă este urmat, îi va păstra în timpul marii purificări. El spune că, atunci când „urâciunea pustiirii” va fi instalată în Templu, ei vor trebui să „fugă în munți” pentru siguranță (Matei 24.16-20 „(16) atunci cei care sunt în Iudeea să fugă în munţi; (17) cine este pe acoperiş să nu coboare ca să ia cele din casa lui; (18) şi cine este la câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina. (19) Dar vai de cele însărcinate şi de cele care alăptează în acele zile! (20) Rugaţi-vă însă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici în sabat;“). Nu trebuie să se întoarcă, nici măcar să își ia hainele, ci să fugă pentru a-și salva viața! Există cel puțin șapte direcții diferite în care vor merge (Matei 24.14; 24,16; Psalmul 42.6 „Dumnezeul meu, sufletul meu este mâhnit înăuntrul meu, de aceea îmi amintesc de Tine din ţara Iordanului şi din Hermon, din muntele Miţear.“; Apocalipsa 12.14-17 „(14) Şi i-au fost date femeii cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în pustiu, la locul ei, acolo unde trebuia să fie hrănită un timp şi timpuri şi jumătate de timp, departe de faţa şarpelui. (15) Şi şarpele a aruncat apă ca un torent din gura lui, după femeie, ca să o facă să fie luată de torent. (16) Şi pământul a ajutat femeia şi pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit torentul pe care-l aruncase balaurul din gura lui. (17) Şi balaurul s-a mâniat pe femeie şi a mers să facă război împotriva rămăşiţei seminţei ei, a celor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus.“; Isaia 16.3-5 „(3) Sfătuieşte-te, fă dreptate; fă ţi umbra ca noaptea în amiaza zilei; ascunde-i pe cei alungaţi, nu-l descoperi pe fugar. (4) Cei împrăştiaţi ai Mei să locuiască temporar cu tine, Moabule; tu să le fii adăpost în faţa pustiitorului; pentru că asupritorul nu va mai fi, pustiirea va înceta; cel care calcă în picioare va fi mistuit din ţară. (5) Şi un tron va fi întărit prin îndurare: şi, în cortul lui David, în adevăr, va şedea pe el unul care judecă şi caută judecata şi se grăbeşte să facă dreptate.“; Matei 10.23 „Iar, când vă vor persecuta în cetatea aceasta, fugiţi în alta; pentru că, adevărat vă spun, nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până când va veni Fiul Omului.“; Apocalipsa 11.1-13).

Versetele din Matei 24.16-26 indică faptul că rămășița va fi supusă la o dublă încercare în această perioadă:

1. În primul rând, ei vor fi supuși unei încercări fizice prin persecuție. Viețile lor vor fi literalmente în joc în fiecare zi (Matei 24.16-21).
2. În al doilea rând, ei vor fi supuși unei încercări spirituale prin înșelăciune (Matei 24.22-26 „(22) Şi, dacă n-ar fi fost scurtate zilele acelea, n-ar fi fost mântuită nici o făptură; însă, datorită celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. (23) Atunci, dacă cineva vă va spune: «Iată, aici este Hristosul», sau: «Aici», să nu credeţi. (24) Pentru că se vor ridica falşi Hristoşi şi falşi profeţi şi vor face semne mari şi minuni, ca să amăgească, dacă este posibil, chiar pe cei aleşi. (25) Iată, v-am spus dinainte. (26) Deci, dacă ei vă spun: «Iată, este în pustiu!», să nu ieşiţi; «Iată-L în cămăruţe ascunse!», să nu credeţi.“). Se vor ridica mulți „Hristoși falși și profeți falși” care vor face „semne și minuni mari”. Când vor vedea aceste lucruri, ele vor fi un semn pentru ei că astfel de lucruri sunt false și nu trebuie să fie crezute.

Această încercare dublă este menționată și în Apocalipsa 12. „Balaurul” (satana) va vărsa din gura sa apă „ca un râu” pentru a „răpune” rămășița credincioasă (Apocalipsa 12.13-15 „(13) Şi, când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a persecutat-o pe femeia care născuse copilul de parte bărbătească. (14) Şi i-au fost date femeii cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în pustiu, la locul ei, acolo unde trebuia să fie hrănită un timp şi timpuri şi jumătate de timp, departe de faţa şarpelui. (15) Şi şarpele a aruncat apă ca un torent din gura lui, după femeie, ca să o facă să fie luată de torent.“). Aceasta este o aluzie la potopul de apostazie pe care antihrist îl va răspândi în acele zile – o încercare spirituală de seducție. Balaurul „a mers să facă război împotriva rămășiței” (Apocalipsa 12.17). Aceasta va fi încercarea fizică a persecuției.

În versetele din Matei 24.2,7,28 „Şi El, răspunzând, le-a spus: „Nu vedeţi voi toate acestea? Adevărat vă spun, nu va fi lăsată aici piatră pe piatră care nu va fi dărâmată“.“ „Pentru că se va ridica naţiune contra naţiune şi împărăţie contra împărăţie; şi vor fi foamete şi epidemii, şi cutremure în diferite locuri.“ „Pentru că oriunde este cadavrul, acolo se vor aduna vulturii.“, Domnul continuă să spună că venirea Sa la sfârșitul necazului cel mare (arătarea) va fi o manifestare publică. Nu va fi o chestiune privată, care are loc „în cămăruță”, așa cum vor pretinde înșelătorii din acele zile. Observă: Aceasta este „venirea Fiului Omului”. Nu este vorba de răpire. Ori de câte ori se vorbește despre venirea Domnului ca despre venirea Fiului Omului, nu este în legătură cu Biserica (Adunarea). De fapt, acest titlu nici măcar nu este folosit în epistolele în care se prezintă poziția și practica creștină. „Fiul Omului” este un titlu pe care Domnul Și l-a asumat atunci când a fost respins de poporul Său - Israel. Este folosit în Scriptură doar cu referire la Israel și la popoarele păgâne de pe pământ și se referă la venirea Sa pentru judecată.

Domnul adaugă: „Oriunde este cadavrul, acolo se vor aduna vulturii” (Matei 24.28). Prin aceasta Domnul ne spune unde va avea loc venirea Sa pentru judecată. Se știe că un cadavru este un corp mort - un corp fără viață. Domnul folosește această imagine pentru a descrie partea apostată a națiunii, care este doar un trup fără viață în țara lui Israel. Ei nu vor avea viață spirituală în relația cu Dumnezeu. „Vulturii” sunt națiunile arabe confederale sub conducerea împăratului nordului, care vor invada țara și îi vor nimici pe iudeii apostați (Daniel 11.40-45; Psalmul 79.1-3 „(1) Dumnezeule, naţiunile au năvălit în moştenirea Ta, au profanat templul Tău cel sfânt, au transformat Ierusalimul în dărâmături. (2) Trupurile neînsufleţite ale slujitorilor Tăi le-au dat ca hrană păsărilor cerurilor, carnea sfinţilor Tăi fiarelor pământului. (3) Le-au vărsat sângele ca apa în jurul Ierusalimului şi n-a fost nimeni ca să-i înmormânteze.“). Va fi o confederație de zece națiuni islamice (Psalmul 83.5-8 „(5) Pentru că s-au sfătuit împreună cu o inimă, au făcut o alianţă împotriva Ta: (6) corturile Edomului şi ismaeliţii, Moabul şi hagareniţii, (7) Ghebal, şi Amon, şi Amalec, Filistia cu locuitorii Tirului; (8) şi Asiria s-a unit cu ei; ei sunt un braţ pentru fiii lui Lot. Oprire.“). Această confederație nu trebuie confundată cu confederația celor zece națiuni din Occident, sub conducerea fiarei (Apocalipsa 13.1,2 „(1) Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară având zece coarne şi şapte capete; şi pe coarne, zece diademe, şi pe capete, nume de hulă. (2) Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea unui leopard, şi picioarele ei, ca ale unui urs, şi gura ei, ca gura unui leu; şi balaurul i-a dat puterea lui şi tronul lui şi autoritate mare;“).

Așadar, ceea ce spune Domnul aici este: El se va întoarce pentru judecată ca Fiu al Omului chiar în locul în care aceste națiuni vor invada pe iudeii apostați (adică în țara lui Israel). Dumnezeu va folosi aceste națiuni ca instrument al Său pentru a executa judecata asupra masei de iudei apostați, care L-au respins pe Hristos și L-au primit pe antihrist.

Semne care se referă la timpul imediat după necazul cel mare (Matei 24.29-31)

Matei 24.29-31: Iar îndată după necazul acelor zile, soarele se va întunecat și luna nu-și va da lumina și stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate. Și atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer și atunci toate semințiile pământului se vor jeli și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și cu glorie mare. Și va trimite pe îngerii Săi cu sunet puternic de trâmbiță și vor strânge pe aleșii Săi din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă margine a lor.

În Matei 24.29-44 găsim al treilea grup de semne. Acestea se referă la perioada imediat după necazul cel mare. Versetul 29 descrie starea de lucruri care va exista în țară ca urmare a lucrării lui antihrist. „Soarele”, „luna” și „stelele” sunt ilustrații care descriu sursele normale de lumină spirituală. Dar în acea zi nu vor mai străluci în inimile oamenilor (Apocalipsa 6.12,13; 9.2; 16.10 „(6:12) Şi am văzut când a deschis pecetea a şasea: şi s-a făcut cutremur mare şi soarele s-a făcut negru ca un sac de păr şi luna s-a făcut toată ca sângele (6:13) şi stelele cerului au căzut pe pământ, cum îşi aruncă un smochin scuturat de un vânt puternic smochinele sale târzii.“ „(9:2) Şi a deschis fântâna Adâncului; şi s-a ridicat fum din fântână, ca fumul unui cuptor mare; şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.“ „(16:10) Şi al cincilea şi-a vărsat potirul pe tronul fiarei; şi împărăţia ei s-a întunecat; şi îşi muşcau limbile de durere;“; Isaia 5.30; 8.22; 13.10 „(5:30) Şi în ziua aceea vor mugi împotriva lor ca mugetul mării; şi se vor uita la pământ, şi iată întuneric şi strâmtorare, şi lumina este întunecată de norii lui.“ „(8:22) şi se vor uita la pământ, şi iată necaz şi beznă, întunericul neliniştii! şi vor fi alungaţi în întuneric greu.“ „(13:10) Pentru că stelele cerurilor şi constelaţiile lor nu-şi vor da lumina, soarele se va întuneca la răsăritul lui şi luna nu-şi va da lumina.“; Ioel 2.10,31; 3.15 „(2:10) Pământul se cutremură înaintea lor, cerurile se zguduie, soarele şi luna se întunecă şi stelele îşi retrag strălucirea.“ „(2:31) Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşătoare“.“ „(3:15) Soarele şi luna se vor întuneca şi stelele îşi vor retrage strălucirea.“). Înșelăciunile lui antihrist îi vor lăsa pe oameni practic fără lumină spirituală - adică fără cunoașterea lui Dumnezeu. Ei vor fi învăluiți în întuneric (Isaia 8.21,22 „(21) Şi vor cutreiera prin ea, greu apăsaţi şi flămânzi. Şi va fi aşa: când vor flămânzi, se vor mânia şi vor blestema pe împăratul lor şi pe Dumnezeul lor, şi vor privi în sus; (22) şi se vor uita la pământ, şi iată necaz şi beznă, întunericul neliniştii! şi vor fi alungaţi în întuneric greu.“).

„Atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer” (Matei 24.30). Domnul va ieși din cer ca Fiul Omului pentru judecată. Cuvintele „pe norii cerului” indică faptul că va fi o manifestare publică. Apariția Sa în acest moment va fi pentru restabilirea lui Israel.

Două etape ale restabilirii lui Israel

Restabilirea lui Israel se va face în două etape:

Prima etapă

În primul rând, „semințiile țării” vor „plânge” în semn de pocăință. Aceasta se referă la cele două seminții, la rămășița iudeilor. Ei se vor pocăi, atunci când Îl vor vedea pe Domnul și vor înțelege că El este Cel pe care L-au răstignit ca popor (Zaharia 12.10-14 „(10) Şi voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului duhul îndurării şi al cererilor; şi vor privi spre Mine, Acela pe care L-au străpuns“; şi vor boci pentru El, cum boceşte cineva pentru singurul lui fiu, şi se vor amărî pentru El, cum este cineva în amărăciune pentru întâiul său născut. (11) În ziua aceea va fi plângere mare în Ierusalim, ca plângerea din Hadadrimon în valea Meghidonului. (12) Şi ţara va boci, fiecare familie în parte; familia casei lui David deoparte şi soţiile lor deoparte; familia casei lui Natan deoparte, şi soţiile lor deoparte; (13) familia casei lui Levi deoparte, şi soţiile lor deoparte; familia şimeiţilor deoparte, şi soţiile lor deoparte; (14) toate celelalte familii, fiecare familie deoparte şi soţiile lor deoparte.“; Isaia 53.1-12). Îl vor accepta ca Mesia al lor (Psalmul 110,3). Aceste „seminții” nu sunt cele zece seminții adunate „din cele patru vânturi”. Știm acest lucru pentru că se vorbește despre semințiile din „țară”, iar cele zece seminții nu vor fi în țară când Domnul se va arăta. Cuvântul „toate semințiile țării” este redat în unele traduceri prin „toate semințiile pământului”. Ar trebui să fie tradus prin „ale țării”.

Profeția distinge trei sfere de acțiune a lui Dumnezeu pe această planetă:

1. În primul rând, este vorba de „țara”, adică țara lui Israel, și nu numai cea pe care o locuiesc în prezent, ci și cea ce era promis lui Avram.[3]
2. Apoi, în al doilea rând, există „pământul”. Acesta este uneori numit pământul profetic și se referă la o zonă mai mare care include nu numai țara lui Israel, ci și Europa de Vest și poate chiar America.
3. Apoi, în al treilea rând, există „lumea”, care este și mai largă și include zona de dincolo de pământul profetic.

Găsim o referință interesantă, care clarifică diferența dintre aceste trei domenii, în Isaia 26: „Sufletul meu Te dorește noaptea; da, duhul meu înăuntrul meu Te caută devreme; căci atunci când judecățile Tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea. Dacă se va face îndurare celui rău, el nu învață dreptatea; în țara dreptății el va nedreptăți și nu se va uita la măreția Domnului.” (Isaia 26.9,10; compară cu Isaia 18.2.3).

Etapa a doua

A doua fază a restabilirii lui Israel are de-a face cu cele zece seminții. Și ele trebuie să fie restabilite în fața Domnului, dar din motive diferite. Cele două seminții [Iuda și Beniamin] au fost vinovate de respingerea lui Hristos și de primirea lui Antihrist; cele zece seminții nu au fost vinovate de niciuna dintre ele. Cele zece seminții nu se aflau în țara lui Israel la prima venire a Domnului, acum două mii de ani, și nu pot fi învinuite pentru respingerea Lui. Nici nu vor fi în țară în timpul necazului cel mare, când iudeii îl vor primi pe antihrist. Totuși, cele zece seminții se fac vinovate de încălcarea Legii, iar consecința este că au fost alungate în „toate împărățiile pământului” (Deuteronomul 28.25).[4]

În Matei 24.31 „Şi va trimite pe îngerii Săi cu sunet puternic de trâmbiţă şi vor strânge pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă margine a lor.“ se spune că va fi un „sunet puternic de trâmbiță” care va răsuna peste întreaga lume, iar cele zece seminții care sunt acum pierdute sau ascunse vor fi chemate să se întoarcă în țara lui Israel. Este puțin probabil ca acest lucru să fie un sunet de trâmbiță în adevăratul sens al cuvântului, dar un semnal va trezi cele zece seminții. Acest lucru se va întâmpla la scurt timp după arătarea Domnului. Domnul va trimite „îngerii Săi” pentru a ajuta cele zece seminții să se întoarcă în patria lor. Unele națiuni păgâne, care vor ști că Mesia al lui Israel s-a întors în putere și glorie, vor oferi și ele ajutor voluntar pentru întoarcerea lor (Isaia 11.12; 14.1,2; 49.9-23; 60.8,9). Ele vor intra în țară după ce vor fi văzute de Domnul la graniță (Ezechiel 11.10; 20.34-38 „(11:10) Veţi cădea prin sabie; vă voi judeca în hotarele lui Israel şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.“ „(20:34) Şi vă voi scoate dintre popoare şi vă voi aduna din ţările în care aţi fost împrăştiaţi cu mână puternică şi cu braţ întins şi cu furie revărsată; (20:35) şi vă voi aduce în pustiul popoarelor şi acolo, faţă în faţă, voi intra la judecată cu voi! (20:36) Cum am intrat la judecată cu părinţii voştri în pustiul ţării Egiptului, aşa voi intra la judecată cu voi», zice Domnul Dumnezeu. (20:37) «Şi vă voi trece pe sub toiag şi vă voi aduce în legătura legământului. (20:38) Şi voi curăţi dintre voi pe cei răzvrătiţi şi pe cei care nu-Mi sunt credincioşi; îi voi scoate din ţara în care locuiesc ei temporar, dar nu vor intra pe pământul lui Israel. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul»“.“) și vor ajunge în acel moment la cunoașterea lucrării încheiate a lui Hristos pe cruce (Zaharia 13.6 „Şi i se va zice: „Ce sunt rănile acestea în mâinile tale?“ Şi el va zice: „Acelea cu care am fost rănit în casa prietenilor mei“.“).

Smochinul (Matei 24.32-35)

Matei 24.32-35: Dar de la smochin învățați parabola: când ramura lui este deja fragedă și dă frunze, cunoașteți că vara este aproape. Așa și voi, când veți vedea toate acestea, să știți că este aproape, la uși. Adevărat vă spun: Nicidecum nu va trece această generație, până nu vor avea loc toate acestea. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece.

În Matei 24.32-35 „(32) Dar de la smochin învăţaţi parabola: când ramura lui este deja fragedă şi dă frunze, cunoaşteţi că vara este aproape. (33) Aşa şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. (34) Adevărat vă spun: Nicidecum nu va trece această generaţie, până nu vor avea loc toate acestea. (35) Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece.“, Domnul dă un alt semn care are legătură cu restabilirea lui Israel: parabola despre smochin. În Sfânta Scriptură, smochinul este un simbol pentru poporul Israel. Când vor vedea că îi răsar „frunzele”, trebuie să înțeleagă că „vara” - timpul de a da roade - este aproape. În mulții ani lungi de diaspora [împrăștiere] a lui Israel, acest popor nu a adus niciun rod real pentru Dumnezeu. Ei vor da roade doar când va veni Domnul și vor fi aduși înapoi la El.

Domnul explică faptul că va fi mai întâi un timp în care vor fi „frunze”, fără rod. Cu alte cuvinte, oamenii vor face o mărturisire de viață, dar nu vor aduce roade pentru Dumnezeu. Așa va fi și la începutul perioadei de necaz, când iudeii se vor întoarce în masă în patria lor (Isaia 18.1-4 „(1) ✸ Vai de tine, ţară care umbreşti cu aripi, care eşti dincolo de râurile Etiopiei, (2) care trimiţi împuterniciţi pe mare şi în corăbii de papirus pe ape! Mergeţi, soli iuţi, la o naţiune împrăştiată şi pustiită, la un popor înfricoşător de la începutul lui, la o naţiune care tot aşteaptă şi este călcată în picioare, a cărei ţară este brăzdată de râuri. (3) Voi toţi, locuitori ai lumii, şi voi, care locuiţi pe pământ, când se va înălţa un steag pe munţi, vedeţi, şi când se va suna din trâmbiţă, auziţi! (4) Pentru că aşa mi-a spus Domnul: „Mă voi odihni şi voi privi din locuinţa Mea, ca arşiţa curată în lumina soarelui, ca norul de rouă în arşiţa secerişului“.“). Ei se vor întoarce în necredința că Domnul Isus Hristos este adevăratul lor Mesia și vor construi națiunea cu propriile lor resurse (Psalmul 73.1-12). În țara actuală s-au întors deja patru-cinci milioane de iudei; aceștia sunt un precursor al smochinului ale cărui frunze înmuguresc - un gust anticipat, dar nu o împlinire a acestor lucruri.

Domnul a spus că atunci când „toate aceste lucruri” se vor întâmpla (diferitele semne pe care le-am analizat deja mai devreme în acest capitol), ei vor ști că națiunea se va întoarce curând la Domnul și va da din nou roade pentru El.

Nimeni nu știe ceasul în care Domnul vine (Matei 24.36-44)

Matei 24.36-44: Dar despre ziua aceea și despre ceasul acela, nimeni nu știe, nici îngerii cerurilor, ci numai Tatăl. Și cum au fost zilele lui Noe, așa va fi și venirea Fiului Omului. Pentru că, așa cum erau oamenii în zilele dinainte de potop, mâncând și bând, însurându-se și măritându-se, până în ziua când a intrat Noe în corabie, și n-au știut până a venit potopul și i-a luat pe toți, așa va fi și venirea Fiului Omului. Atunci doi vor fi la câmp: unul este luat și unul este lăsat; două măcinând la moară: una este luată și una este lăsată. Vegheați deci, pentru că nu știți în care ceas vine Domnul vostru. Dar să știți aceasta că, dacă ar fi știut stăpânul casei la care strajă din noapte vine hoțul, ar fi vegheat și n-ar fi lăsat să i se spargă casa. De aceea și voi fiți gata, pentru că în ceasul în care nu gândiți vine Fiul Omului.

Versetele din Matei 24.36-44 conțin alte detalii care au legătură cu arătarea Domnului ca Fiu al Omului. El spune: „Dar despre ziua aceea și despre ceasul acela, nimeni nu știe”. Acest lucru a fost deseori atribuit în mod eronat la răpire, dar Domnul se referea la arătarea Sa: la „venirea Fiului Omului”. Pentru a ilustra acest punct, se face referire la judecata din zilele lui Noe. În acel moment, cei răi au fost luați de pe pământ prin judecata potopului, în timp ce cei neprihăniți (adică Noe) au continuat să trăiască. La fel va fi și atunci, când Domnul Se va arăta pentru judecată. Îngerii vor merge dincolo de pământul profetic și „vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți” (Matei 13.38-43,49,50). Domnul a spus: „Atunci doi vor fi la câmp: unul este luat și unul este lăsat; două măcinând la moară: una este luată și una este lăsată”. Cei care vor fi „luați” vor fi luați de pe pământ prin judecată. Ceilalți vor fi lăsați în urmă pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu. La răpire, va fi exact invers: Credincioșii vor fi răpiți de pe pământ în cer, iar necredincioșii vor fi lăsați pe pământ.

Îngerii Lui într-o lucrare dublă

Când Se va arăta Domnul, El va trimite îngerii Săi pentru o dublă lucrare: una de binecuvântare, cealaltă de judecată. O parte dintre îngeri vor fi trimiși peste tot în lume pentru a aduce cele zece seminții înapoi în țara lui Israel, pentru a fi binecuvântate cu cele două seminții - iudeii (Matei 24.31 „Şi va trimite pe îngerii Săi cu sunet puternic de trâmbiţă şi vor strânge pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă margine a lor.“). Alți îngeri vor merge dincolo de pământul profetic și vor executa judecata despre care vorbim.

Cei care vor fi „luați” la judecată vor fi aruncați direct și de vii în iazul de foc (Matei 13.42.50.51). Ei nu vor muri și vor intra în starea separată (fără trup), așteptând să fie înviați la tronul cel mare și alb pentru a fi judecați. La arătarea lui Hristos, ei se vor confrunta cu Însuși Judecătorul și nu vor mai avea nevoie de niciun alt termen de judecată. Primii care vor fi aruncați în iazul de foc în acel moment vor fi fiara și profetul fals, antihristul (Apocalipsa 19.20 „Şi fiara a fost prinsă, şi falsul profet care era cu ea, care făcuse înaintea ei semnele prin care îi înşelase pe cei care au primit semnul fiarei şi pe cei care s-au închinat chipului ei. Cei doi au fost aruncaţi de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă;“). Dar și cei de pe pământul profetic care au respins evanghelia harului lui Dumnezeu și au acceptat semnul fiarei vor fi aruncați acolo! Ei au vrut fiara personificată și pe antihrist și au crezut că ei sunt aducătorii mântuirii (1. Tesaloniceni 5.2,3 „(2) pentru că voi înşivă ştiţi prea bine că ziua Domnului aşa vine, ca un hoţ în noapte. (3) Când spun: „Pace şi siguranţă!“, atunci deodată vine pieirea peste ei, ca durerea peste cea însărcinată; şi nicidecum nu vor scăpa.“), iar în cele din urmă Dumnezeu poruncește să aibă parte de judecata lor.

Trei categorii de oameni părăsesc pământul, fără să moară

Sfânta Scriptură indică faptul că vor exista realmente trei categorii de oameni care vor părăsi această lume fără să moară!

1. Există cei din Biserică (Adunare) care, la momentul venirii Domnului - răpirea - vor fi numiți „cei vii, care vor rămâne” (1. Tesaloniceni 4.17).
2. Apoi sunt cei care vor fi aruncați direct în iazul de foc la arătarea lui Hristos (Matei 13.42,50,51 „şi îi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.“ „(50) şi îi vor arunca în cuptorul de foc: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor“. (51) Isus le-a spus: „Aţi înţeles toate acestea?“ Ei ·I-au spus: „Da, Doamne“.“).
3. Și, în sfârșit, la sfârșitul Împărăției milenare, vor fi cei care vor fi transferați în „cerurile noi și pe pământul nou”, fără să vadă moartea (1. Corinteni 15.26 „Cel din urmă vrăjmaş desfiinţat va fi moartea.“; 2. Petru 3.13 „Dar noi, potrivit promisiunii Sale, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care locuieşte dreptatea.“).

Matei 24.42-44: Vegheați deci, pentru că nu știți în care ceas vine Domnul vostru. Dar să știți aceasta că, dacă ar fi știut stăpânul casei la care strajă din noapte vine hoțul, ar fi vegheat și n-ar fi lăsat să i se spargă casa. De aceea și voi fiți gata, pentru că în ceasul în care nu gândiți vine Fiul Omului.

În Matei 24.42-44 „(42) Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi în care ceas vine Domnul vostru. (43) Dar să ştiţi aceasta că, dacă ar fi ştiut stăpânul casei la care strajă din noapte vine hoţul, ar fi vegheat şi n-ar fi lăsat să i se spargă casa. (44) De aceea şi voi fiţi gata, pentru că în ceasul în care nu gândiţi vine Fiul Omului.“, ucenicilor li se cere să „vegheze” și să fie „gata”. Chemarea la veghere se întâlnește de optsprezece ori în Noul Testament. Rămășița iudaică va trebui să vegheze. De ce trebuie să vegheze? Ei trebuie să ia seama la semnele care precedă venirea „Fiului Omului”, astfel încât să știe că venirea Lui este aproape. Ea este comparată cu venirea unui „hoț”, deoarece va fi un timp de judecată. De cinci ori în Noul Testament se vorbește despre venirea Domnului ca despre venirea unui hoț; întotdeauna se referă la apariția Sa și niciodată la răpire (Matei 24.43 „Dar să ştiţi aceasta că, dacă ar fi ştiut stăpânul casei la care strajă din noapte vine hoţul, ar fi vegheat şi n-ar fi lăsat să i se spargă casa.“; 1. Tesaloniceni 5.2 „pentru că voi înşivă ştiţi prea bine că ziua Domnului aşa vine, ca un hoţ în noapte.“; 2. Petru 3.10 „Dar ziua Domnului va veni ca un hoţ; în ea cerurile vor trece cu vuiet mare şi elementele, arzând cu căldură, vor fi descompuse, şi pământul şi lucrările de pe el vor fi arse în întregime.“; Apocalipsa 3.3; 16.15 „(3:3) Aminteşte-ţi deci cum ai primit şi ai auzit şi păstrează şi pocăieşte-te! Deci, dacă nu vei veghea, voi veni ca un hoţ şi nicidecum nu vei şti în ce ceas voi veni asupra ta.“ „(16:15) („Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cine veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!“)“).

---

Tradus de la: Die Ölbergrede in Matthäus 24 und 25 (1)
Tradus din The Olivet Discourse (Matthew 24–25): The Lord’s Coming in Relation to Israel, Christendom, and the Gentile Nations E-Book-Version 1.1, August 2019;
după o prelegere în Regina, Saskatchewan (Kanada), August 2006

Traducere: Ion Simionescu

Partea următoare