Predestinare dublă în epistola către Romani? (R. Brockhaus)

Romani 9.14-24

Locuri din Biblie: Romani 9.14-24     Cuvinte cheie: Suveranitate; Predestinarea dublă; Alegerea/Predestinarea; Calvin/Arminius

Omul, raţiunea carnală, întreabă: Dacă Dumnezeu din doi oameni la fel de păcătoşi salvează pe unul şi pe celălalt îl lasă să se piardă, nu acţionează El atunci nedrept? Întrebarea în sine dovedeşte deja ... mai multaroganţa inimii omeneşti, prin aceea că ea îşi revendică dreptul pentru om de a putea evalua şi judeca pe Dumnezeu, în loc să se lase evaluat de El şi să se supună judecăţii Lui. Nu poate fi altfel: de îndată ce eu pun la îndoială autoritatea suverană a lui Dumnezeu, eu devin criticul şi judecătorul lui Dumnezeu. Nu El judecă, ci eu judec. Gândirea naturală a omului se ridică de fapt împotriva unui adevăr care rezultă tocmai din natura divină, se întemeiază pe ea. Dacă Dumnezeu este Dumnezeu, El trebuie să fie suveran în tot ce face. Orice învăţătură, care tăgăduieşte maiestatea absolută a lui Dumnezeu sau vrea să-L prezinte ca fiind indiferent faţă de păcatul şi nenorocirea omului, este împotriva adevărului şi nedemnă de Dumnezeu. Dumnezeu este lumină, şi este imposibil ca lumina să se unească cu întunericul din inima omenească; Dumnezeu este dragoste, şi dragostea este liberă să acţioneze conform sfinţeniei naturii ei.

Predestinare dublă în epistola lui Iuda? (W.J. Ouweneel)

Iuda 4; Proverbele 16.4; 2 Petru 2.1

Locuri din Biblie: Iuda 4; Proverbele 16.4; 2 Petru 2.1     Cuvinte cheie: Suveranitate; Predestinarea dublă; Alegerea/Predestinarea; Calvin/Arminius

Este remarcabil faptul că Duhul Sfânt spune despre acești oameni imediat după aceea că ei erau deja înscriși de mult timp pentru această judecată. Așadar, înainte de a se face vreo descriere a acestor oameni, se spune că ... mai multjudecata asupra lor este deja stabilită. Calvin a dedus de aici că anumiți oameni au fost deja respinși veșnic de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, așa cum alții sunt aleși veșnic. Dacă ar fi așa, ...

Predestinarea și planul lui Dumnezeu (C.H. Mackintosh)

Este adevărat, că nu toți oamenii pot crede?

Locuri din Biblie: Marcu 16.16; Ioan 3.16; 1 Timotei 2.4-6: Tit 2.11; Evrei 2.9; 2 Petru 3.9     Cuvinte cheie: Suveranitate; Predestinarea dublă; Alegerea/Predestinarea; Planul lui Dumnezeu; Calvin/Arminius

Aceste pasaje (vezi mai sus) ne dau o mărturie clară și fără echivoc a harului divin față de toți, fără a lua în considerare responsabilitatea omului sau planurile veșnice ale lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu arată clar ... mai multcă omul este responsabil și că Dumnezeu poate acționa fără restricții. ...

Suveranitatea lui Dumnezeu – o piatră de poticnire? (S. Isenberg)

Locuri din Biblie: Romani 9.18,19; 1 Timotei 2.4; 2 Petru 3.9     Cuvinte cheie: Suveranitate; Alegerea/Predestinarea; Calvin/Arminius

Subiectul referitor la suveranitatea lui Dumnezeu, pe de o parte, și la responsabilitatea omului, pe de altă parte, i-a frământat și uneori divizat pe creștini timp de multe secole. Chiar și astăzi, aici și acolo se duc bătălii ... mai multaprige - sub drapelul susținerii adevărului lui Dumnezeu. Dacă această bătălie poate fi câștigată cu adevărat de o parte sau de alta rămâne o întrebare deschisă. În această bătălie, oamenii vor adesea să joace ambele părți ale monedei una împotriva celeilalte, pentru că sunt mulțumiți doar cu un sistem de gândire în care totul poate fi explicat în mod omenesc și logic. Când vine vorba de mântuirea omului, unii sunt de părere că alegerea făcută de Dumnezeu este valabilă de neclintit (ceea ce este adevărat), astfel încât omul nu poate evita acest „har irezistibil”. Ceilalți îl văd pe om atât de liber în deciziile sale, încât cred că omul se are principial pe sine însuși în propriile mâini, ca să devină mântuit sau nu. Dar există și tot mai mulți creștini care încearcă să meargă pe o cale de mijloc, recunoscând mai mult sau mai puțin smeriți că gândurile și căile lui Dumnezeu sunt mai înalte decât cele ale omului (Isaia 55.9).

Un contrast impresionant între Fiinţa lui Dumnezeu şi acţiunile Sale (G. Pohl)

Cum Se prezintă Dumnezeu în Isaia 40-48

Locuri din Biblie: Isaia 40; Isaia 41; Isaia 42; Isaia 43; Isaia 44; Isaia 45; Isaia 46; Isaia 47; Isaia 48     Cuvinte cheie: Suveranitate; Îndurare; Mângâiere; Suferinţa: în general

Cum îţi imaginezi tu de fapt pe Dumnezeu? Ce imagine a Lui ai tu? Ce părere ai tu, cum Se comportă Dumnezeu cu noi oamenii la modul cel mai general? Cum procedează Dumnezeu când este vorba de poporul Său sau când este vorba de ... mai multtine personal? Este remarcabil că în aceste capitole Dumnezeu Se prezintă deseori ca fiind singurul Suveran, neîngrădit, atotputernic. Aceasta arată mărimea lui Dumnezeu, măreţia Lui şi distanţa nesfârşit de mare faţă de noi oamenii. Probabil acum îţi este frică să te apropii de un astfel de Dumnezeu, căci nu poţi exista înaintea unui astfel de Dumnezeu. De aceea ca şi contrast la primul verset din capitolul acesta găsim multe versete care revelează o cu totul altă latură a Dumnezeului nostru. Astfel devine foarte des clară dorinţa lui Dumnezeu şi căutarea Lui după noi oamenii.