Perioada de timp actuală şi cea viitoare (4) (Botschafter)

Învăţăturile lui Pavel referitoare la natura Adunării (Bisericii)

Bibelstellen: Efeseni 1.22-23; 2.16; 4.1-16; Coloseni 1.18,24; 1 Corinteni12.12-27     Stichwörter: Dispensaţionalism

Cea mai importantă din învăţături, aceea care într-o oarecare măsură include şi pe celelalte şi la care Pavel revine de cele mai multe ori, este aceea, că Adunarea este „trupul lui Hristos” (Efeseni 1.22-23; 2.16; ... mehr3.6; 4.1-16; 5.23-32; Coloseni 1.18,24; 1 Corinteni 12.12-27).

Poziţia şi starea credinciosului (H.L. Heijkoop)

Efeseni 1.3-5; 1.17-19; 2.4-6; 3.14-21

Bibelstellen: Efeseni 1.3-5; 1.17-19; 2.4-6; 3.14-21     Stichwörter: Sfinţenia, sfinţirea; Orientare de viaţă pământească; Orientarea de viaţă cerească

La începutul epistolei către Efeseni găsim prezentată poziţia noastră, ca ceea ce Tatăl voia să ne dăruiască potrivit cu planul inimii Sale. El putea să ne dea toate binecuvântările pa baza lucrării Domnului Isus. Noi am ... mehrprimit toate acestea după ce noi am mărturisit păcatele noastre şi am crezut Evanghelia. Chiar dacă noi înţelegem puţin dimensiunea poziţiei noastre şi a binecuvântărilor noastre, totuşi ele sunt partea noastră prin credinţa în Domnul Isus. Dumnezeu ne vede în această poziţie, şi noi avem voie să ne vedem la fel în această poziţie.

Predestinarea (Botschafter)

Predestinarea – consecința credinței noastre?

Bibelstellen: Efeseni 1.4; Romani 8.29,30; Romani 9     Stichwörter: Alegerea/Predestinarea; Calvin/Arminius

Privită din acest punct de vedere, doctrina predestinării este o comoară infinit de mângâietoare pentru creștinul credincios. El învață din ea că toată fericirea lui se bazează pe dragostea eternă și pe planurile eterne ... mehrale lui Dumnezeu. Această conștientizare îl desprinde de sine însuși și îl aduce într-o legătură mai strânsă cu Dumnezeu. Îi așază picioarele pe un teren ferm, de neclintit, căci ce este mai sigur decât dragostea veșnică a lui Dumnezeu? Ea înlătură orice gând despre propria activitate și propriul caracter ales; căci „nu este [sau: nu depinde] de la cine vrea, nici de la cine aleargă, ci de la Dumnezeu, care Se îndură” (Romani 9.16). Din păcate, omul a abuzat de acest adevăr glorios și l-a pus ca o piatră de poticnire în calea păcătosului pierdut. Nimic nu este mai contrar Scripturii și planului Duhului Sfânt decât această utilizare greșită. Predestinarea este un adevăr care trebuie învățat în Biserica (Adunarea) lui Hristos, dar nu este potrivit pentru predicile adresate lumii. Păcătoșilor pierduți trebuie să li se propovăduiască Evanghelia harului lui Dumnezeu în Hristos; trebuie să li se ceară în locul lui Hristos să se împace cu Dumnezeu. Chiar dacă predicatorul Evangheliei știe că vor crede doar atâția câți sunt rânduiți pentru viața veșnică, el nu trebuie să includă predestinarea în predicarea sa. Dacă o face, el discreditează proclamarea harului lui Dumnezeu și simțul responsabilității omului în ceea ce privește acceptarea Evangheliei. Niciodată apostolii nu au procedat în acest mod. Ei au predicat Evanghelia tuturor creaturilor; i-au determinat pe oameni să creadă. Dar ei îi instruiau cu privire la predestinare doar pe cei care credeau adevărul creștin. Așa că se cuvine și acum să se procedeze la fel. Doctrina predestinării este la locul ei în interiorul casei, pentru întărirea și mângâierea credincioșilor. Diavolul este cel care i-a atribuit un loc în afara casei, pentru poticnirea sufletelor îndurerate.

Predestinarea şi preştiinţa lui Dumnezeu (B. Anstey)

1 Petru 1.2

Bibelstellen: 1 Petru 1; Efeseni 1; Efeseni 2     Stichwörter: Alegerea/Predestinarea; Predestinare; Predestinarea dublă

Alegerea divină nu era ceva nou pentru acești iudei; ei erau parte din poporul ales al lui Israel. Dumnezeu „alesese” pe Israel pentru a-l aduce într-o relație deosebită de legământ cu El ca „popor ... mehrsfânt” al Său (Deuteronomul 7.6-8). Petru, însă, vorbește aici de un alt fel de alegere. Alegerea lui Israel a fost un lucru colectiv și național, în timp ce această alegere este personală și individuală. Ea nu stă în legătură cu tatăl lor Avraam, așa cum era în cazul lui Israel, ci cu „Dumnezeu, Tatăl”.

Predestinarea – pentru ce? (D. Schürmann)

2 Tesaloniceni 2; 1 Petru 1; Efeseni 1

Bibelstellen: 2 Tesaloniceni 2; 1 Petru 1; Efeseni 1     Stichwörter: Predestinare

Tema, pe care vrem s-o studiem în articolul acesta, este foarte importantă pentru inima credinciosului. Probabil noi suntem familiarizaţi din cea mai fragedă tinereţe cu adevărul despre predestinare şi nu mai simţim ce înseamnă ... mehrel de fapt pentru noi. Nu este ceva copleşitor şi aproape de neînţeles că Dumnezeu S-a gândit la mine personal? Căci eu sunt numai o fiinţă mică, neînsemnată din ţărână şi pe lângă aceasta am ajuns în păcat şi vrăjmăşie faţă de Dumnezeu (compară cu Romani 8.5-10). Dumnezeu S-a gândit deja la mine chiar înainte de întemeierea lumii, deci în veşnicia trecută; El a prevăzut pentru mine binecuvântări, cum nu ar putea fi mai mari, şi a planificat pentru mine un loc în apropierea Sa, aşa cum el nu ar putea fi mai înalt şi mai aproape (compară cu Efeseni 1)!

Un Hristos ceresc, de aceea o Biserică cerească (W.J. Hocking)

Efeseni 1.16-23

Bibelstellen: Efeseni 1.16-23     Stichwörter: Dispensaţionalism; Teologia legământului; Chemarea cerească

Este o tendinţă generală în practica duhului omenesc să despartă pe Hristos şi Biserica. Aceasta are loc în mod deosebit atunci când este vorba de acele relaţii ale unităţii intime, pe care Scriptura le arată şi pe care ... mehrle accentuează ca însuşiri speciale ale chemării creştine. Care din marile grupe din creştinătate este cu adevărat conştientă, că Biserica este aşa de mult legată cu Hristos în cer, că organizarea Bisericii primeşte un caracter esenţial tocmai prin acest fapt? Bisericile romane, anglicane, nonconformiste, ca să nu mai vorbim de cele greceşti, toate nu recunosc că legătura vie între Biserică şi Capul ei înviat aflat în cer nu numai că nu este o idee pur abstractă, pur teoretică şi total inactivă, ci este un principiu vital, care ar trebui să se vadă în orice activitate.

Versiegelt ohne gekannte Befreiung? (F.G. Patterson)

Epheser 1,13.14

Bibelstellen: Epheser 1     Stichwörter: Versiegelung; Befreiung

Könnte eine Seele versiegelt sein, ohne erfahrungsmäßig die volle Befreiung durch den Tod und die Auferstehung zu kennen?

Viaţa veşnică în epistolele pauline (W. Kelly)

Romani 5.17,18; 6.4; 8.2,10,11; 2 Corinteni 4.10,11; 5.4,15; Galateni 2.20; Efeseni 1.4,5; 2.6; Filipeni 1.21; Coloseni 2.11-13; 3.1-4

Bibelstellen: Romani 5.17,18; 6.4; 8.2,10,11; 2 Corinteni 4.10,11; 5.4,15; Galateni 2.20; Efeseni 1.4,5; 2.6; Filipeni 1.21; Coloseni 2.11-13; 3.1-4     Stichwörter: Viaţa veşnică

Nu era misiunea lui Pavel să scrie credincioşilor despre darul vieţii veşnice. În această epistolă sunt prezentate detaliat dreptatea şi planurile lui Dumnezeu, la baza cărora stă lucrarea lui Hristos, cărora învierea şi ... mehrînălţarea Sa la cer le dă un caracter ceresc şi care în cele din urmă vor fi încununate prin venirea Sa. De aceea el vorbeşte despre viaţa veşnică la sfârşit.

Was bedeutet der Heilige Geist als Siegel? (F.G. Patterson)

Epheser 1,13.14

Bibelstellen: Epheser 1     Stichwörter: Versiegelung; Errettung

Der Gedanke scheint zu sein, dass Gott einen Stempel auf solche setzt, die glauben; auf solche, die sein sind durch die Gabe des Heiligen Geistes der Verheißung, der das Unterpfand ihres Erbes mit Christus ist. Dieses Erbe geht über alle ... mehrDinge der Schöpfung hinaus und ist noch zukünftig. Das Siegel ist die Demonstration und das Unterpfand, dass diese Gläubigen teilhaben werden an dem Erbteil, das Christus erworben hat mit seinem kostbaren Blut.

Wird das Tausendjährige Reich ein Rückschritt sein? (R.A. Huebner)

Bibelstellen: Epheser 1     Stichwörter: Tausendjähriges Reich; Dispensationalismus; Bundestheologie

Solche, die an dispensationaler Wahrheit festhalten, werden oft angeklagt, sie würden lehren, dass Gott zwei Pläne habe. Vielleicht gibt es solche, die so etwas gesagt haben, aber die Tatsache ist, dass Gott einen Plan hat: sich selbst in ... mehrChristus zu verherrlichen. Aber diese Entfaltung Seiner Herrlichkeit in Christus beinhaltet zwei Sphären: die irdische und die himmlische. Israel steht besonders in Verbindung mit der Offenbarung der Herrlichkeit Gottes in Christus in den „irdischen Örtern“, während der Leib Christi speziell verbunden ist mit der Offenbarung seiner Herrlichkeit in Christus in den „himmlischen Örtern“. Psalm 8 spricht davon, dass der Sohn des Menschen in der irdischen Sphäre herrschen wird. Das ist also nicht eins der neutestamentlichen Geheimnisse. Aber Epheser 1,10 sagt uns, dass Christus Haupt über alle Dinge sein wird, sowohl der irdischen als auch der himmlischen. Dass Christus auch Haupt über die himmlische Sphäre sein würde, war im Alten Testament nicht offenbart.