Cât de departe ajunge dragostea lui Dumnezeu?

Cu subiectele „ispășirea limitată” și „dubla predestinare” este legat și subiectul „Cât de departe ajunge dragostea lui Dumnezeu?”. De regulă, teologii influențați de Teologia Reformată învață că Dumnezeu iubește doar lumea celor aleși respectiv, că dragostea lui Dumnezeu se referă doar la bărbații și femeile din întreaga lume în general, dar aceasta nu înseamnă că Dumnezeu se referă cu adevărat la toți (adică la fiecare dintre) bărbații și femeile. Adică, Dumnezeu ar iubi bărbații și femeile indiferent dacă provin dintre națiuni sau din Israel, dar aceasta nu înseamnă că Dumnezeu îi iubește pe toți fără excepție.[1] În consecință, nu se referă la toți bărbații și toate femeile sau la toți dintre națiuni și din Israel, ci doar la cei care se întorc la Hristos, respectiv aparțin celor aleși. Dragostea lui Dumnezeu, care potrivit cu Ioan 3.16 se referă la toți oamenii din lume, este astfel limitată la anumite persoane și, prin urmare, diminuată.

Dacă ispășirea se aplică doar celor aleși și Dumnezeu a „trecut cu vederea” mulți oameni la mântuire, atunci este logic că și dragostea lui Dumnezeu este limitată. Problema cu aceste aspecte este că toate iau ceva din gloria și onoarea lui Dumnezeu sau a Domnului Isus. În ceea ce privește ispășirea limitată , amploarea lucrării Domnului este de fapt mult mai mare, în cazul predestinării duble, imaginea noastră despre Dumnezeu devine distorsionată, iar în cazul dragostei lui Dumnezeu, amploarea este diminuată.

Teologia reformată nu recunoaște că dragostea lui Dumnezeu se îndreaptă către toți oamenii, că El a iubit întreaga lume (Ioan 3.16), că Hristos a murit pentru toți oamenii (2. Corinteni 5.14,15) și că Dumnezeu dorește ca toți oamenii (și nu doar toate tipurile de oameni!) să fie mântuiți (1. Timotei 2.4), astfel încât ușa este larg deschisă și fiecare poate veni (Apocalipsa 22.17; Luca 14.16-24). Dumnezeu nu împiedică pe nimeni să vină la El. Dimpotrivă: El chiar îi „constrânge” pe oameni să vină la El (Luca 14.23)! Atât de departe merge dragostea lui Dumnezeu!

„Robul” din parabola din Luca 14 a fost trimis să le spună celor invitați: „Veniți, pentru că acum toate sunt gata” (Luca 14.17). În această parabolă, Dumnezeu este cel care invită. Mulți se lasă scuzați, Dumnezeu nu se dă bătut și își trimite robul, care merge în cetate și îi aduce „pe săraci și pe infirmi și pe orbi și pe șchiopi”, pe toți cei care nu puteau veni ei înșiși sau se considerau atât de săraci încât nu se considerau demni. Încă mai este destul loc, așa că robul merge din nou la „drumuri și la garduri” și „îi silește” pe oameni să intre. Omul este cel care nu vrea. Dumnezeu vrea ca toată lumea să fie mântuită (1. Timotei 2.4). Avem o imagine falsă despre Dumnezeu atunci când spunem că Dumnezeu ocolește oamenii în mântuire sau că Dumnezeu nu vrea să mântuiască pe toți oamenii, ci doar „tot felul de oameni” și că El nu ar fi iubit întreaga lume, ci doar lumea celor aleși.

Din acest exemplu putem vedea cât de important este să avem o înțelegere solidă a adevărurilor de bază ale Scripturii. Dacă nu ne-am înșela cu privire la subiectul ispășirii limitate și al predestinării duble, am putea recunoaște cu ușurință că nu diminuează cu nimic dragostea lui Dumnezeu dacă aceasta se îndreaptă de fapt către toți oamenii din lume. Desigur, faptul că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii nu înseamnă că toți oamenii vor fi mântuiți. Dar dragostea lui Dumnezeu nu se limitează la cei aleși, chiar dacă este adevărat că dragostea lui Dumnezeu pentru copiii Săi este la un alt nivel decât dragostea lui Dumnezeu pentru lume.

Titlul original: Wie weit reicht Gottes Liebe?
Sursa: Reformatorische Theologie - was steckt dahinter?
Editura Daniel-Verlag, 2025, pag. 87-88.

Traducere: Ion Simionescu

Vorheriger Teil Nächster Teil