Coloseni 1.20: … şi prin El să împace toate lucrurile cu Sine, atât lucrurile de pe pământ cât şi lucrurile din ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui.
„Toate lucrurile” în Coloseni 1.20, care vor fi împăcate, se referă la cele spuse în versetul 16, unde se spune că „toate lucrurile” au fost create prin Hristos. În Coloseni 1.16 se explică apoi care sunt aceste „toate lucrurile”. Cu toate că probabil în acestea este inclusă şi creaţia fizică[1], totuşi în primul rând este vorba de creaţia morală, căci conform versetului 16, „toate lucrurile” sunt „scaune de domnii, domnii, căpetenii, autorităţi”, deci structuri de domnie, pe care Dumnezeu le-a creat. Aceste structuri au ajuns în dezordine prin satan şi prin om şi astfel s-au stricat. Omul a folosit autoritatea dată lui de Dumnezeu, ca să urmărească interesele proprii, în loc să slujească lui Dumnezeu şi să fie spre binecuvântarea acelora care i-au fost daţi să stăpânească peste ei. Şi în cer au fost stricate structurile de autoritate prin satan şi demonii lui. Multe căpetenii şi autorităţi sunt acum „puterile spirituale ale răutăţii în locurile cereşti” (Efeseni 6.12), care au răsturnat ordinea divină.
Aceste structuri stricate nu pot împiedica ţelurile lui Dumnezeu, însă Dumnezeu permite astăzi toate acestea atât pe pământ cât şi în ceruri. Când vine ziua Domnului, atunci starea aceasta se va schimba. Dumnezeu Însuşi va prelua atunci domnia pe pământ în Hristos. Totul se va supune autorităţii Sale: Hristos va fi Cap nu numai pe pământ, ci şi în cer. Satan şi demonii lui nu vor avea nici o autoritate, deoarece în timpul Împărăţiei de o mie de ani ei vor fi legaţi în adânc (Apocalipsa 20.1-3). Toate structurile de autoritate vor fi atunci subordonate lui Hristos, toate scaunele de domnie şi toate stăpânirile de pe pământ, toate căpeteniile şi autorităţile din ceruri vor fi atunci împăcate într-o stare plăcută lui Dumnezeu.
Într-adevăr în Împărăţia de o mie de ani va mai fi încă păcat, şi păcatul va fi încă în om, dar păcatul nu va mai stăpâni. De asemenea vor fi încă vizibile anumite urmări ale păcatului şi ale judecăţii. Însă toate elementele creaţiei vechi – în mod deosebit elementele morale, structurile de autoritate – vor fi sub domnia lui Hristos; toate vor fi într-un fel sau altul mişcate de El (aceasta include şi judecata imediată a celor răzvrătiţi; compară cu Psalmul 101.8). Deoarece totul stă sub domnia lui Hristos, în timpul acesta Dumnezeu va avea plăcere de creaţie.
Timpul acesta este numit de Scriptură „timpurile restabilirii tuturor lucrurilor” (Faptele apostolilor 3.21)[2]. Totul va fi împăcat şi va fi readus într-o relaţie ordonată cu Dumnezeu. În această „a şaptea zi” a primei creaţii Dumnezeu va putea încă o dată să Se odihnească de toată lucrarea, pe care o făcuse” (Geneza 2.2). Chiar dacă se referă la Israel, totuşi se spune despre acest timp: El „Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine, va cânta” (Ţefania 3.17). Aceasta va fi nu numai cu privire la Israel şi naţiuni şi va fi valabilă pe pământ, nu, atunci „îngerii lui Dumnezeu se vor sui şi coborî peste Fiul Omului” (Ioan 1.51). Aceasta înseamnă, că şi structurile de domnie din cer vor participa. Căci, aşa cum am amintit deja, satan şi demonii lui nu vor putea face nimic în acest timp, deoarece ei sunt legaţi.
Readucere de la: Die Versöhnung aller Dinge (14)
Traducere: Ion Simionescu
Adnotare
[1] Fulgerul, tunetul, grindina, ploaia şi aşa mai departe sunt privite în Scriptură deseori ca „slujitori” ai lui Dumnezeu, care fac voia Sa. Reţinerea ploii sau trimiterea fulgerului sunt privite ca judecăţi. În Împărăţia de o mie de ani, pământul va putea savura rezultatele împăcării. Citim aceasta de exemplu în Osea 2.21,22: „În ziua aceea, voi asculta cerurile şi ele vor asculta pământul, şi pământul va asculta grâul, mustul şi untdelemnul şi acestea vor asculta pe Izreel.” Atunci aceşti „slujitori” vor fi spre bucuria omului.
[2] De aceea împăcarea tuturor lucrurilor este şi „prin El” (Coloseni 1.20).