Mersul pe urmele lui Isus
În Noul Testament sunt unsprezece locuri, care vorbesc despre faptul că Domnul Isus cu poruncă directă şi personală „Urmează-Mă!” a chemat diferiţi oameni la ucenicie consecventă. Sunt următoarele versete: Matei 8.22; 9.9; 19.21; Marcu 2.14; 8.34; 10.21; Luca 5.27; 9.59; 18.22; Ioan 1.43 şi Ioan 21.19.
Pentru oamenii din timpul acela solicitarea „urmează-mă!” era ceva intim. În vorbirea obişnuită din timpul acela în Israel era o vorbire curentă. Cu acest strigăt – în ebraică „lech acharaj!” – rabinii (= cărturarii iudei) chemau pe tineri la studiul scrierilor sfinte în şcoala lor. Astfel rabinii aveau fiecare „ucenicii” proprii. (Cuvântul tradus în Noul Testament cu „ucenic” înseamnă de altfel în principiu „elev” sau „student”.)
Însă, atenţie: rabinii nu se considerau ca simpli transmiţători de cunoştinţe în sensul în care probabil astăzi se văd majoritatea învăţătorilor din societatea noastră. Nu, ei voiau efectiv să fie modele morale, care trebuiau să fie imitaţi de studenţii lor. Ei mergeau înainte, studenţii îi urmau.
Domnul Isus, Rabinul din Galileea, aştepta de la ucenicii Lui ca ei să înveţe de la El să înţeleagă bine Cuvântul lui Dumnezeu. Ce înseamnă pentru tine astăzi „studiul biblic”? Faci tu studiu biblic alături de citirea zilnică a Cuvântului lui Dumnezeu? Te consideri tu un elev al Domnului Isus? Înveţi tu de la El?
Domnul Isus nu doreşte ca noi numai să ne umplem capul cu realităţi şi adevăruri din Biblie. El doreşte ca noi să trăim în ele, prin aceea că mergem pe urmele Lui şi în felul acesta imităm exemplul Lui (1 Petru 2.21).
De aceea între „capul” şi „picioarele” unui ucenic trebuie să existe o relaţie corectă. Dacă capul devine tot mai mare prin multă ştiinţă şi picioarele rămân constante în mărimea lor, devine periculos. Centrul de greutate fizic al corpului se deplasează tot mai mult în sus – şi deodată se ajunge la o răsturnare fatală! Ucenicia în şcoala Domnului Isus este însă o chestiune unitară: dragostea pentru Cuvântul lui Dumnezeu şi dorinţa mare de a trăi zilnic cu credincioşie învăţătura Domnului prin puterea lui Dumnezeu.
Este un privilegiu nespus de mare să fi în şcoala celui mai mare Rabin dintre toţi rabinii! Să ne gândim: Domnul Isus nu este un om oarecare. El este Dumnezeul veşnic, care „a venit în carne”! Despre El este valabilă afirmaţia din cartea Iov: „Iată, Dumnezeu este înălţat în puterea Sa; cine învaţă pe alţii ca El?” (Iov 36.22). De aceea trebuie să se spună: Domnul Isus nu este un rabin între rabini. El este Învăţătorul! Aceasta devine clar şi din Matei 23.8; „dar voi să nu fiţi numiţi Rabi; pentru că unul singur este Învăţătorul vostru; şi voi toţi sunteţi fraţi.” Te bucuri tu să ai privilegiul să înveţi de la El? (Matei 11.29.30)
Tradus de la: Folge mir nach
Titlul original: „Und nochmals: Folge mir nach“
din Folge mir nach, 1/1994, pag. 31
Traducere: Ion Simionescu