Emanuel – Dumnezeu este cu noi
Când speranţele nu se împlinesc

Gerd Pohl

© G. Pohl, online: 19.12.2020, updated: 19.12.2020

Vestirea şi aşteptarea lui Mesia-Împăratul

Numai în evanghelia după Matei i se vesteşte lui Iosif naşterea Fiului lui David (Matei 1.1), a lui Mesia-Împăratul (Matei 1.16,17) cu referire la faptul că acum s-a împlinit Isaia 7.14 (Matei 1.18-25). Când Ahaz a refuzat să aleagă un semn pentru faptul că Dumnezeu va salva poporul Israel de vrăjmaşii lui, citim în Isaia 7.14 că „Domnul Însuşi vă va da un semn”. Semnul era un Copil cu Numele Emanuel, ceea ce înseamnă: Dumnezeu este cu noi. Deja atunci Dumnezeu în harul Său era cu poporul Său, fără să ţină seama de faptul că ei au provocat mereu pe Dumnezeul lor prin idolatrie şi comportare greşită.

În afară de Isaia, Numele acesta se mai întâlneşte o singură dată în Noul Testament, şi anume în evanghelia după Matei 1.23; acolo El se referă la Domnul Isus. „Dumnezeu este cu noi” – aceasta trebuia să caracterizeze viaţa lui Isus, Salvatorul, şi să se împlinească făgăduinţele Vechiului Testament. Mulţi vorbeau despre venirea lui Mesia-Împăratul. Venirea Lui este legată deseori de Împărăţie şi de domnia regală (de exemplu 2. Samuel 7.12-16; Isaia 9.1-6; Daniel 7.13,14; Luca 1.32.33). De aceea aşteptarea iudeilor credincioşi din timpul Domnului era ca ei în sfârşit să fie eliberaţi prin Mesia de stăpânirea străină a romanilor şi să înceapă timpul Împărăţiei făgăduite (Marcu 15.43; Luca 19.11). Domnul Isus Însuşi a vorbit despre aceasta (Matei 4.17; Luca 22.30). Iudeii sperau chiar la locuri mai bune în această Împărăţie (Matei 20.21).

De ce nu s-au împlinit aşteptările

Însă speranţa şi aşteptarea Împărăţiei au fost complet distruse. Isus a fost luat captiv de mai marii poporului Său, după trei ani de slujire publică, şi condamnat la moarte, cu toate că El era nevinovat. Guvernatorul roman a executat pedeapsa cu moartea prin răstignire. Ucenicii, care erau în călătorie spre Emaus, au zis: „Dar noi speram că El este Acela care va răscumpăra pe Israel” (Luca 24.21).

Desigur Domnul a făcut dinainte aluzie la aceasta. Mai întâi indirect, atunci când El în parabole a vorbit ucenicilor despre Împărăţia cerurilor[1], că Împărăţia va veni mai întâi într-o altă formă, deosebită (de exemplu Matei 13). Apoi şi foarte direct, ca de exemplu în Matei 16.21; 17.22,23; 20.17-19. Însă până la sfârşit ucenicii nu au renunţat la speranţa în instaurarea Împărăţiei.

Ce s-a ales deci din „Dumnezeu este cu noi”? Noi ştim, şi de asemenea şi ucenicii au înţeles treptat după înviere: şi anume că Hristos trebuia mai întâi să sufere înainte de glorificarea Lui (Luca 24.26; Evrei 2.9). Cum altfel ar fi putut Domnul Isus să devină Salvatorul tuturor oamenilor, pentru iudei şi pentru păgâni (Isaia 49.6; Faptele apostolilor 13.47; Efeseni 2.11-22)? Cum putea El să devină Răscumpărătorul tău şi al meu? Cum ar fi putut fi alcătuită Adunarea, a cărei construire a fost anunţată de Domnul Isus în Matei 16.18? „Dumnezeu este cu noi” într-un mod mult mai înalt decât noi ne-am fi putut gândi şi imagina vreodată.

Făgăduinţele lui Dumnezeu se împlinesc întotdeauna

Ce este deci cu Împărăţia? S-a terminat cu ea? Nu, ea va veni exact aşa cum a fost anunţată. Niciuna din făgăduinţele lui Dumnezeu nu se pierde. Domnul ca Cel prins a vestit înaintea sinedriului: „De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului” (Matei 26.64). El va face judecata (Matei 25.31-46) şi Împărăţia păcii poate începe. Ea nu va avea sfârşit, aşa cum spune Isaia 9.6. În împlinirea făgăduinţelor se arată „Dumnezeu este cu noi”.

Când în viaţa noastră nu se împlinesc făgăduinţele

Cu toate că fără îndoială trebuie să se spună deja că cele mai multe aşteptări din viaţa noastră se împlinesc realmente, uneori însă se poate ca pe pământ ţelurile, dorinţele, speranţele să nu se împlinescă sau nu se împlinesc aşa cum noi ne-am aşteptat. Probabil noi, de exemplu, trebuie să avem parte de respingeri la concurarea pentru ocuparea unui post, sau să nu reuşim la un examen, sau poate să fim refuzaţi la peţirea partenerului de căsnicie. Este posibil să avem deodată parte de pierderea locului de muncă sau de boală. Uneori poate fi foarte dur şi foarte trist, când este vorba de viaţă şi moarte şi pierzi un om iubit. De cele mai multe ori ne-am rugat stăruitor, şi alţii împreună cu noi. Însă cu toate acestea rezultatul a fost altul. Nu a avut loc nici o minune, pe care noi am cerut-o. Foarte repede putem deznădăjdui şi să întrebăm: Unde era Dumnezeu? Nu ne aude El? Ne pedepseşte Dumnezeu pentru ceva din viaţa noastră? Este Dumnezeu împotriva noastră?

În astfel de situaţii Emanuel („Dumnezeu este cu noi”) născut în lumea noastră şi moartea Lui aparent fără rost este o mângâiere foarte puternică. De ce? Nu prin naştere, ci numai prin moartea şi învierea Lui am putut noi fi salvaţi şi primi viaţa veşnică, care are acum pentru noi un sens şi un ţel veşnic. Chiar dacă întrebări referitoare la „De ce?” vor să ne demoralizeze, „Dumnezeu este cu noi” ne arată că Dumnezeu are gânduri mult mai înalte decât noi am putea presupune, şi că toate acestea slujesc numai spre cel mai mare bine al nostru.

Pe drumul spre glorie noi trebuie să suportăm şi să suferim unele lucruri, însă viitorul în casa Tatălui ne este foarte sigur. Pe de altă parte tocmai Domnul Isus a avut parte de toate în viaţă şi de aceea ne poate înţelege foarte bine (Evrei 2.18; 4.15,16) şi de aceea ne poate ajuta şi mângâia. Mângâiere înseamnă că cineva este foarte aproape de noi, care ne înţelege. Niciodată Dumnezeu nu poate fi împotriva noastră sub o formă oarecare. Dumnezeu este întotdeauna pentru noi, căci El nici măcar pe Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat pentru salvarea noastră (Romani 8.31,32).

Nu întâmplător evanghelia după Matei se încheie cu asigurarea din partea Domnului nostru Isus: „Şi, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28.20). Dorim noi cu plăcere să cunoaştem pe Domnul Isus, pe Emanuel – „Dumnezeu este cu noi”, ca făgăduinţă a lui Dumnezeu în viaţa noastră de fiecare zi, în mod deosebit când făgăduinţele nu s-au împlinit şi trecem prin perioade grele, în timp ce trăim cu El şi avem parte de apropierea Lui?


Tradus de la: Immanuel - Gott ist mit uns
Publicat în komm & sieh, 2017/2, Daniel-Verlag

Traducere: Ion Simionescu

Adnotare

[1] Noţiunea aceasta se întâlneşte de 32 de ori în evanghelia după Matei, şi numai aici. Vezi şi Gerd Pohl, „Besonderheiten im Matthäusevangelium, pe http://biblische-lehre-wm.de/wp-content/uploads/2015/06/Matthaeus-Besonderheiten-GPohl.pdf.

More Articles for the Keyword Corona (1)


Note from the editors:

The SoundWords editorial team is responsible for the publication of the above article. It does not necessarily agree with all expressed thoughts of the author (except of course articles of the editorial staff) nor would it like to refer to all thoughts and practices, which the author represents elsewhere. “But examine all things, hold fast the good” (1Thes 5:21).—See also „On our own account ...

Bibeltexte im Artikel anzeigen