Cine călca în pustie pe un schelet mort era necurat. Cine venea într-un cort în care zăcea un mort, era necurat, şi aşa mai departe. Orice atingere cu ceva care nu este în legătură cu Dumnezeu, murdăreşte pe cel credincios. Există într-adevăr stări în care noi nu putem să evităm o necurăţie. În Numeri 19 se spune că dacă cineva moare într-un cort, oricine se găseşte în acest cort sau intră cu el, şapte zile este necurat. În Numeri 6.9 scrie că aceasta se poate întâmpla „neprevăzut, deodată“. Cu toate acestea, acela care este de faţă s-a murdărit. Însă în Leviticul 21.2 se spune că un fiu al lui Aaron avea voie să se murdărească de cel mai apropiat din familie care murea şi nu se făcea vinovat. Dumnezeu recunoaşte legăturile de familie şi la un fiu al lui Aaron. însă chiar dacă el nu este vinovat, el trebuie totuşi să se curăţească, potrivit cu cele scrise în Numeri 19.

Acelaşi lucru îl vedem şi în Ioan 13. La spălarea picioarelor, Domnul Isus foloseşte exemplul unui om care a făcut baie generală. Însă el trebuie să iasă din nou în stradă - şi pe stradă este praf - aşa că picioarele i se murdăresc. Când el vine acasă, picioarele sale deci trebuie iarăşi spălate, ca astfel să fie cu totul curat. Domnul Isus spune că El Se preocupă în continuare de aceasta, ca noi să avem astfel părtăşie cu El în lucrurile cereşti, lucrurile casei Tatălui. Lucrurile care ne sunt prezentate în vorbirea Cuvântului lui Dumnezeu prin picioare murdărite ne fac să nu fim în stare să avem părtăşie cu Domnul slavei. Aceasta o vedem şi în Vechiul Testament. Când preoţii intrau în templu ca să slujească, trebuiau mai întâi să-şi spele picioarele şi mâinile. Abia după aceea puteau să intre în Locul Preasfânt, în prezenţa lui Dumnezeu. Cu toate că noi nu putem împiedica să ni se murdărească picioarele de praf, Domnul Isus spune totuşi că noi ne murdărim prin aceasta (Ioan 13).

Tradus de la: Was bedeutet Verunreinigung bei der Fußwaschung?
Din cartea Die Opfer, Editura Heijkoop-Verlag, Schwelm, 1973, pag. 271–272

Traducere: Ion Simionescu