Întrebare

Ce este păcat?

Răspuns

Păcat este tot ce face omul în mod independent faţă de autoritatea pe care Dumnezeu şi Domnul Isus o are asupra lui. Tot ce stă în opoziţie cu Cuvântul lui Dumnezeu este păcat. Cunoaşterea acestui adevăr conduce la judecarea conştientă a păcatului.

Doresc să lămuresc această caracteristică printr-o realitate demnă de remarcat din Vechiul Testament. Din cele zece porunci, nouă pot fi înţelese şi de oameni necredincioşi cu o ţinută morală ridicată. Sunt mii de necredincioşi care niciodată n-au ucis, niciodată n-au comis adulter, niciodată nu au furat nu au minţit etc. Sunt lucruri pe care le judecă şi conştiinţa omului firesc şi atunci când cineva dintre necredincioşi le fac, le strică reputaţia. Însă între cele zece porunci se găseşte una pe care n-o poate înţelege nici un necredincios şi nu este văzută ca o încălcare a conştiinţei fireşti a omului. La această poruncă israelitul depindea exclusiv de faptul dacă voia să asculte de Dumnezeu sau nu. Mă gândesc la porunca sabatului, poruncă care cerea ca în cea de-a şaptea zi a săptămânii să nu lucrezi, ci să te odihneşti. Un om firesc nu înţelege de ce era socotită ziua a şaptea şi nu a şasea, cum fac mahomedanii, sau lunea, sau marţea sau miercurea. Principiul este simplu: ei nu aveau voie să lucreze în a şaptea zi pentru că Dumnezeu a aşezat-o ca zi de sabat. Singurul motiv era deci că Dumnezeu a spus aşa. De aceea găsim în cărţile lui Moise şi mai ales în Levitic deseori reluată porunca sabatului, atunci când Dumnezeu dă noi porunci, interdicţii şi recomandări. Era singura poruncă de a cărei împlinire depindea clar şi exclusiv realitatea dacă cineva voia să asculte sau nu de Dumnezeu. Realitatea că cineva nu comite niciodată un omor sau nu fură nu este o dovadă că el se teme de Dumnezeu. Dar vedem că şi credincioşii fac uneori asemenea lucruri şi aceasta desigur nu este o dovadă că ei se tem de Dumnezeu şi sunt credincioşi. Un semn clar că cineva este credincios şi se teme de Dumnezeu este când el părăseşte lucrurile în care el vede că într-adevăr nu este nimic rău, dar despre care Dumnezeu spune că nu sunt bune. El ascultă atunci, pentru că recunoaşte autoritatea lui Dumnezeu şi a Domnului Isus. El întreabă în toate lucrurile care este voia Domnului Isus, Domnul său, Acela care l-a cumpărat cu un preţ. Ce spune El îi este de ajuns. Credinţa spune: Doamne, ce vrei Tu să fac?

Din Die Opfer, Editura Heijkoop, 1973, pag. 262–264

"Slava lui Hristos în jertfe", GBV, pag. 260-261.

Traducere: Ion Simionescu