Versete călăuzitoare: Matei 23.27,28
Matei 23.27,28: Vai de voi cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie. Tot aşa şi voi: pe dinafară vă arătaţi oamenilor ca fiind drepţi, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
Al şaselea strigăt „vai de voi” merge într-o direcţie asemănătoare cu al cincilea „vai de voi”. De cele mai multe ori ce este afară nu este înăuntru. Afară podoabe – înăuntru nimic, aşa se spune în popor. De asemenea şi aici ne doare, dacă acest strigăt „vai de voi” îl punem înaintea noastră ca oglindă. Dar să-l lăsăm să lucreze în noi; poate să conducă, ca noi să ne încredem tot mai puţin în noi înşine şi să ne sprijinim numai pe harul şi îndurarea Domnului. Dacă nu aşteptăm nimic de la noi înşine, ci aşteptăm totul de la Domnul, atunci suntem pe drumul cel bun. Dar şi aceasta sună foarte evlavios şi aproape fariseic – eu ştiu. De regulă avem mult prea mult păreri bune despre noi înşine.
Mormintele văruite sunt morminte care au fost însemnate în mod deosebit sau vopsite din nou, pentru ca fiecare să recunoască că aici este vorba de un mormânt şi nimeni să nu se întineze cu un mormânt. Şi noi arătăm uneori foarte frumos în afară şi putem rosti cuvinte frumoase în diferite ocazii. Şi posibilitatea cea mai bună de a ascunde eul propriu faţă de ceilalţi constă în aceea că noi încercăm să arătăm evlavioşi înaintea altora. Suntem primii care participă la activităţile bisericii, şi primim orice slujbă, chiar oricât de mică ar fi ea. (Atenţie: acesta nu este un îndemn să rămânem inactivi!) Cu regret şi în viaţa noastră se poate totdeauna întâmpla, că nu slujim motivaţi de entuziasmul faţă de Domnul, ci din simţământul golului care este în noi. Şi ca să umplem acest gol lăuntric, ne dedicăm slujbei creştine. Slujirii căreia îi lipseşte viaţa spirituală este făţărnicie. O astfel de făţărnicie ne înşală. Ea ne dă sentimentul că stăm „bine”, fără ca în acelaşi timp să stăm „bine” înaintea lui Dumnezeu. Ea anesteziază durerea golului, aşa că noi nu mai suntem expuşi acestei dureri. Şi cândva devine normal pentru noi să avem o anumită comportare la exterior, în timp ce în interiorul nostru este cu totul altfel.
Observăm noi, cât de repede ne apropiem de farisei şi că Domnul doreşte aici să ne pună o oglindă înainte? O oglindă ne ajută să ne cunoaştem mai bine cum suntem, respectiv să ne vedem. Dar dacă mult timp nu foloseşti o oglindă, atunci ne formăm o imagine proprie despre noi înşine şi aceasta poate foarte repede să nu fie cea adevărată. Ai curajul să nu priveşti pe farisei ca duşmani ai tăi, ci ca pe unii pe care Domnul îi foloseşte ca oglindă pentru tine, pentru ca să poţi creşte spiritual şi să te vezi în lumina lui Dumnezeu!
Tradus de la: Die Pharisäer-Falle (7)
Traducere: Ion Simionescu