Autor: Darby, John Nelson

Kapitel 1–5

Online seit: 19.08.2021     Bibelstellen: 1. Thessalonicher

Eine Betrachtung über den ersten Thessalonicherbrief.

Hinweis: Dies ist ein Link auf eine externe Website.

Timp de liniște petrecut cu Dumnezeu

Online seit: 05.08.2022     Stichwörter: Timp de linişte; Rugăciunea: personală

Avem nevoie să ne retragem în tăcere măcar o dată, să fim cu adevărat singuri cu Dumnezeu. De asta avem nevoie: de rugăciune făcută în liniște. Acesta este pilonul tuturor lucrurilor. Și totuși ne găsim scuze și spunem că ... mehrnu avem timp. Dar dacă nu găsim timp pentru rugăciunea în liniște, în realitate pentru Domnul nu înseamnă mare lucru dacă găsim timp pentru serviciul public sau nu.

Ieremia 30.7; Daniel 12.1; Matei 24.21; Marcu 13.19; Apocalipsa 3.10; 7.14

Online seit: 06.09.2022     Bibelstellen: Ieremia 30.7; Daniel 12.1; Matei 24.21; Marcu 13.19; Apocalipsa 3.10; 7.14     Stichwörter: Necazul cel mare

Va fi un necaz la sfârșit, un timp care nu a mai existat până acum, până când Domnul va veni și va aduce eliberarea. Deci, unde găsim pasajele din Scriptură care ne vorbesc despre un astfel de necaz? Nu am cunoștință ... mehrde niciunul în afară de următoarele: Ieremia 30.7; Daniel 12.1; Matei 24.21; Marcu 13.19; (Luca nu vorbește nici de necazul cel mare, nici de urâciunea pustiirii). Putem adăuga pasajele mai generale din Apocalipsa 3.10 și Apocalipsa 7.14. Dar primele patru pasaje dovedesc în mod clar că va fi un timp de necaz care nu a mai fost niciodată sau, după cum spune Marcu, „așa cum nu a mai fost de la începutul creației pe care a creat-o Dumnezeu, și niciodată nu va mai fi”. Pasajele din Apocalipsa, după cum vom vedea, se îndreaptă spre o sferă mai largă decât cea anterioară. Dar pentru că vorbesc despre un necaz mare, le-am citat, desigur, și pe ele. Deci va fi un mare necaz. Cealaltă parte a întrebării este încă deschisă: Vom fi noi, cei care alcătuim Biserica (Adunarea), în acel necaz?

Collective Restoration or Individual Faith?

Online seit: 06.03.2023

I have just been thinking how the great apostate systems, whether civil or ecclesiastical, are destined to advance in strength and magnificence, as their day of doom and judgment approaches. Witness the condition of the WOMAN in Revelation 18, and ... mehrthat of the BEAST in Revelation 18 and 19. And I ask, Is not this present moment through which we are passing giving pledges of this? Do we not see the great apostate ecclesiastical system advancing to occupy itself of the world with something of giant strides? And is not the world, as a civil or secular thing, spreading itself out in improvements and attainments, and cultivation of all desirable and proud things, beyond all precedent? Are not these things so, beyond the question of even the very least observant? And are they not pledges that all is now on the high road to the full display of the Woman and of the Beast in their several forms of greatness and grandeur, which are thus, according to God’s word, destined to precede their judgment?