2 Făgăduințele în Vechiul Testament
Isaia 32.1: Iată, un Împărat va împărăți cu dreptate și căpeteniile vor conduce cu judecată.
2.1 Așteptarea (speranța) unui iudeu temător de Dumnezeu
Ce așteptări avea un iudeu temător de Dumnezeu, atunci când Domnul Isus a început lucrarea Sa? Aceasta este o întrebare importantă. Dacă nu ne este clar, la ce se aștepta unui iudeu temător de Dumnezeu și ce perspective i-a oferit Dumnezeu, nu vom cunoaște ce s-a petrecut cu adevărat atunci când a venit Mesia Cel făgăduit, ca să împlinească aceste făgăduințe. Dumnezeu împlinește făgăduințele Sale, așa cum mărturisește Biblia: „Dumnezeu nu este om, ca să mintă … A zis El și nu va face? Și a vorbit El și nu va împlini?” (Numeri 23.19). Și Noul Testament confirmă această realitate: „Pentru că darurile de har și chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău” (Romani 11.29). Ce siguranță am fi avut noi ca creștini, că făgăduințele lui Dumnezeu se vor împlini față de noi, dacă El Își retrage făgăduințele făcute lui Israel sau El le-ar împlini într-un mod „mai înalt”, însă prin aceasta le-ar goli de însemnătatea lor propriu-zisă și ar face să dispară așteptarea reală a poporului Său?
Ce făgăduințe a dat Dumnezeu poporului Său? Pe de o parte erau făgăduințe, care aveau a face cu pământul: belșug, pace, dreptate, lumină, glorie, căsătorie, binecuvântarea cu copii, sănătate, bucurie, reconstrucție, îndepărtarea rușinii. Pe de altă parte Dumnezeu le-a făgăduit că națiunile vor veni la ei, ca împreună cu ei să adore pe Dumnezeul lui Israel. Israel ar avea în privința aceasta totdeauna o poziție de frunte față de națiuni. În Adunare (Biserică) această poziție de frunte a lui Israel este pe deplin exclusă. Aici credincioșii dintre iudei și credincioșii dintre națiuni stau pe aceeași treaptă (Efeseni 2.14 „Pentru că El este pacea noastră, care din cei doi a făcut unul şi a surpat zidul din mijloc al îngrădirii,“), ei sunt cu drepturi egale și originea lor nu mai are nici o importanță; însă potrivit făgăduințelor din Vechiul Testament, Israel ar trebui să fie „cap și nu coadă” (Deut 28.13). Bărbați dintre națiuni vor apuca „poala aceluia care este iudeu” (Zaharia 8.23), ca să adore pe Dumnezeul lui Israel, și multe națiuni se vor sui „la muntele Domnului și la casa Dumnezeului lui Iacov! Și El ne va învăța despre căile Lui … pentru că din Sion va ieși Legea” (Mica 4.2). Aceste făgăduințe date lui Israel le putem citi de exemplu în Isaia 2.2-4; 60-62; 65; 66; Ieremia 3.17; 31.12-14,23-28; Ezechiel 20.40,41; 36.24 „(20:40) Pentru că pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele înălţimii lui Israel“, zice Domnul Dumnezeu, „acolo Îmi va sluji toată casa lui Israel, în întregime, în ţară; acolo îi voi primi şi acolo voi cere darurile voastre ridicate şi pârga darurilor voastre, cu toate lucrurile sfinte ale voastre. (20:41) Vă voi primi ca mireasmă plăcută, când vă voi scoate dintre popoare şi vă voi aduna din ţările în care aţi fost împrăştiaţi; şi voi fi sfinţit în voi înaintea ochilor naţiunilor.“ „(36:24) Şi vă voi lua dintre naţiuni şi vă voi aduna din toate ţările şi vă voi aduce în ţara voastră“; Osea 2.18-22 „(18) ✡ Şi în ziua aceea voi face legământ pentru ei cu fiarele câmpului şi cu păsările cerurilor şi cu târâtoarele pământului. Şi voi zdrobi din ţară arcul şi sabia şi războiul; şi-i voi face să locuiască în siguranţă“. (19) „Şi te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; şi te voi logodi cu Mine în dreptate şi în judecată şi în bunătate şi în îndurări. (20) Şi te voi logodi cu Mine în credincioşie şi vei cunoaşte pe Domnul“. (21) „Şi în ziua aceea voi asculta“, zice Domnul, „voi asculta cerurile, şi ele vor asculta pământul. (22) Şi pământul va asculta grâul şi mustul şi untdelemnul, şi acestea vor asculta pe Izreel.“; Amos 9.13-15 „(13) ✡ „Iată, vin zile“, zice Domnul, „când plugarul va ajunge pe secerător şi cel care calcă struguri pe semănător şi munţii vor picura must şi toate dealurile se vor topi. (14) Şi voi întoarce captivitatea poporului Meu Israel; şi ei vor reconstrui cetăţile pustiite şi le vor locui; şi vor planta vii şi vor bea vinul lor; şi vor face grădini şi le vor mânca rodul. (15) Şi-i voi sădi în ţara lor şi nu vor mai fi smulşi din ţara lor pe care le-am dat-o“, zice Domnul Dumnezeul tău!“; Mica 4.1-3 „(1) Şi va fi aşa: la sfârşitul zilelor, muntele casei Domnului va fi întemeiat pe vârful munţilor şi se va înălţa peste dealuri şi popoarele vor curge spre el. (2) Şi multe naţiuni vor merge şi vor zice: „Veniţi, şi să ne suim la muntele Domnului şi la casa Dumnezeului lui Iacov! Şi El ne va învăţa despre căile Lui şi vom umbla pe cărările Lui; pentru că din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim cuvântul Domnului“. (3) Şi El va judeca între multe popoare şi va mustra naţiuni puternice, până departe. Şi îşi vor făuri din săbii fiare de plug şi din suliţe cosoare; o naţiune nu va ridica sabia împotriva altei naţiuni, nici nu vor mai învăţa războiul.“; Zaharia 8.1-3,20-23; 14.16-21.
Nu se umplea cu bucurie un iudeu temător de Dumnezeu la citirea acestor locuri din Scriptură? Simion și profetesa Ana așteptau „mângâierea lui Israel” respectiv „răscumpărarea în Ierusalim” (Luca 2.25,38), așa cum este vestit literalmente în Isaia 66.13,14: „Cum mângâie pe cineva mama sa, așa vă voi mângâia Eu; și veți fi mângâiați în Ierusalim! Și veți vedea și inima vi se va bucura și oasele voastre vor înflori ca iarba.” Ținând seama de aceste versete putem înțelege bucuria lui Simion, atunci când a ținut Copilul în brațe și în El a văzut pe Mesia al lui Israel și Cel aducător de mântuire și pentru națiunile din afara lui Israel (Luca 2.25-35).
2.2 Profețiile Vechiului Testament se împlinesc
Atunci când cu nașterea lui Mesia s-au împlinit literalmente profețiile înaintea ochilor poporului Israel, se părea că planul lui Dumnezeu, care era prezentat așa de clar în Vechiul Testament, se va împlini. Așa cum au profețit profeții Isaia și Mica, Copilul a fost născut de o fecioară (Isaia 7.14 „De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată şi va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel.“), și anume în Betleem (Mica 5.2 „„Şi tu, Betleeme, Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine Îmi va ieşi cel care va fi Stăpânitor în Israel, ale cărui origini sunt din vechime, din zilele eternităţii“.“). Totul a avut loc așa cum a fost prezis, și Isus „creștea în înțelepciune și în statură” (Luca 2.52). Se putea vedea cum se împlinea literalmente profeție după profeție. A apărut și antemergătorul făgăduit al lui Mesia, care I-a pregătit drumul (Maleahi 3.1 „✸ „Iată, trimit pe solul Meu şi el va pregăti calea înaintea Mea. Şi Domnul pe care-L căutaţi va veni deodată la templul Său; şi Îngerul legământului în Care găsiţi plăcere: iată, vine“, zice Domnul oştirilor.“) – în persoana lui Ioan Botezătorul. El trebuia prin propovăduirea lui să conducă pe oameni la pocăință: „Pocăiți-vă, pentru că s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Matei 3.2). Ioan trebuia să pregătească poporul în felul acesta pentru Împărăția cerurilor în forma ei plină de putere și vizibilă, în care Împăratul lui Israel va sta pe tronul lui David. În cele din urmă Mesia a apărut în public, cerul s-a deschis și Tatăl a mărturisit la începutul lucrării Sale: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Mi-am găsit plăcerea” (Matei 3.17). Deja înainte ca Domnul Isus să apară public, viața Lui ascunsă era pe pământ așa de desăvârșită, că cerul s-a deschis în felul acesta. Domnul Isus a vestit același mesaj despre pocăință și despre Împărăția cerurilor, cum a făcut deja Ioan Botezătorul: „De atunci a început Isus să predice și să spună: ‚Pocăiți-vă, pentru că s-a apropiat Împărăția cerurilor’” (Matei 4.17).
Nu numai împrejurările nașterii Sale și conținutul propovăduirii Sale, ci și lucrările Sale erau împlinirea scrierilor Vechiului Testament. Când Ioan Botezătorul era în închisoare, el a trimis pe ucenicii lui la Domnul să-L întrebe: „Tu ești Cel care vine, sau să așteptăm pe altul?” (Matei 11.3). Răspunsul lui Isus: „Mergeți și spuneți lui Ioan ce auziți și ce vedeți: orbii văd și șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți și surzii aud și morții înviază și săracilor li se vestește Evanghelia” (Matei 11.4,5), îi îndreaptă atenția lui Ioan Botezătorul spre profetul Isaia, a cărui prorocie Ioan o cunoștea bine și pe care el își pusese speranța: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, pentru că Domnul M-a uns ca să aduc o veste bună celor blânzi. M-a trimis să leg rănile celor cu inima zdrobită, să vestesc eliberare celor captivi și deschidere a închisorii celor încătușați; să vestesc anul de îndurare al Domnului” (Isaia 61.1,2a). Iarăși s-a împlinit literalmente profețiile Vechiului Testament înaintea ochilor poporului.
2.3 Nu toate elementele unei profeții se împlinesc
Realmente există profeții ale Vechiului Testament, ale căror elemente nu toate s-au împlinit la venirea Domnului și în timpul vieții Lui și a căror împlinire urmează să aibă loc. Motivele pentru aceasta le vom explica în § 3. În continuare dăm două exemple de profeții împlinite parțial.
2.3.1 Comparație: Luca 4.18,19 – Isaia 61.1,2
În evanghelia după Luca 4.18,19 „(18) „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să vestesc captivilor eliberare şi orbilor vedere, să pun pe cei zdrobiţi în libertate, (19) să vestesc anul plăcut al Domnului“.“ Domnul citează locul din Isaia 61.1,2: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, pentru că Domnul M-a uns ca să aduc o veste bună celor blânzi. M-a trimis să leg rănile celor cu inima zdrobită, să vestesc eliberare celor captivi și deschidere a închisorii celor încătușați; să vestesc anul de îndurare al Domnului”, și Se oprește la mijlocul frazei. În Isaia 61 versetul continuă astfel: „… și ziua răzbunării Dumnezeului nostru”. De ce Domnul întrerupe fraza la mijloc? Dacă timpul venise și Împărăția cerurilor stătea scurt înainte să înceapă și anume era chiar „în mijlocul” lor (Luca 17.21 „Nici nu vor spune: «Iat-o aici» sau: «Iat-o acolo», pentru că, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru“.“), trebuia atunci și „ziua răzbunării” să înceapă și prin aceasta judecata să stea înaintea ușii? Fără această judecată curățitoare a lui Dumnezeu nu va putea exista nici o Împărăție a păcii și dreptății, căci atâta timp cât păcatul nu a fost judecat, nu poate exista pace; pace și păcat în același timp nu poate fi la Dumnezeu. Vedem deci aici cum s-a revelat atotștiința Domnului Isus. El știa că Israel Îl va respinge și că judecata va avea loc abia mai târziu în legătură cu instaurarea Împărăției.
2.3.2 Comparație Matei 11.10 – Maleahi 3.1
În evanghelia după Matei găsim de asemenea un context interesant la compararea cu un citat din Vechiul Testament. În Matei 11.10 „pentru că acesta este cel despre care este scris: «Iată, Eu trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta».“ Domnul Isus zice despre Ioan Botezătorul: „Acesta este cel despre care este scris: ‚Iată, Eu trimit înaintea feței Tale pe solul Meu, care Îți va pregăti calea înaintea Ta’”. Și aici Domnul întrerupe citatul în mijlocul frazei, căci ceea ce urmează nu s-a împlinit în trecut: „’Iată, trimit pe solul Meu și el va pregăti calea înaintea Mea. Și Domnul pe care-L căutați va veni deodată la templul Său; și Îngerul legământului în Care găsiți plăcere: iată, vine’, zice Domnul oștirilor. Dar cine va putea îndura ziua venirii Lui și cine va sta în picioare când Se va arăta El? Pentru că El va fi ca focul topitorului și ca leșia albitorilor; și El va ședea și va topi și purifica argintul; și va purifica pe fiii lui Levi și-i va curăți ca aurul și argintul, și vor aduce Domnului un dar de mâncare în dreptate. Atunci darul de mâncare al lui Iuda și al Ierusalimului va fi plăcut Domnului, ca în zilele din vechime, și ca în anii de mai înainte.” (Maleahi 3.1-4)
Partea care nu a fost citată din acest loc din Biblie se va împlini în viitor.
Prin aceasta ajungem la a doua întrebare, care ne-am pus-o la început: Ce s-a întâmplat când profețiile anunțate în Vechiul Testament nu s-au împlinit în totalitate?
Tradus de la: Der vergessene Reichtum, pag. 34-37, Editura Daniel, 2009.
Traducere: Ion Simionescu