„Fratele tău, pentru care a murit Hristos” (S.L. Jacob)Romani 14.15; 1 Corinteni 8.11
Bibelstellen: Romani 14.15; 1 Corinteni 8.11 Stichwörter: Sectă; Dragoste de fraţi
Duhul sectant este aşa de strecurat şi pretutindeni prezent, că nicidecum nu este uşor să fi liber de el. Cât de repede gândim şi vorbim despre părtăşia noastră şi despre gruparea noastră şi aplicăm aceste noţiuni numai la ... mehrun număr foarte redus de copii ai lui Dumnezeu. Nu ştim nimic despre slujba preoţească reală în favoarea tuturor acelora pentru care Hristos a murit. Dacă Hristos a murit pentru ei, cât de preţioşi trebuie să fie ei pentru Hristos! Nu produce natura divină din noi dorinţa din toată inima după ei? Să nu ne bucurăm noi sincer de tot ce este din Hristos în ei şi să nu fim fericiţi de legătura comună, pe care o avem în Hristos? Şi dacă pe de altă parte vedem o lipsă (şi noi toţi avem multe lipsuri), nu ar trebui noi atunci să fim gata să facem tot ce ne este posibil, ca să le ajutăm? Şi anume, plini de dragoste şi purtare de grijă cu respect; nu aspru sau cu un duh de superioritate, ci cu duhul blândeţii, luând seama la noi înşine, ca nu cumva şi noi să fim ispitiţi.
„Primiţi Duh Sfânt” (W. Kelly)Ioan 20.17-23
Bibelstellen: Ioan 20.17-23 Stichwörter: Duhul Sfânt: natura
Probabil că nu există nici un loc din Scriptură care să nu fi fost deja scos din context; dar nu este nici un loc din Scriptură care să fi fost incorect interpretat mai mult ca textul pe care l-am citit. Este imposibil să se înţeleagă ... mehrsensul deplin al comunicărilor foarte deosebite ale Domnului şi felul Său de a proceda cu Maria şi să se priceapă cuvintele Sale şi faptele Sale din seara aceea dacă nu se ţine seama de faptul că toate acestea sunt în strânsă legătură cu învierea Sa dintre morţi, şi anume ca Fiu al lui Dumnezeu. Epistola către Romani 1.4 spune că El a fost dovedit ca Fiu al lui Dumnezeu prin învierea morţilor. Exact acest punct de vedere este scos în evidenţă în mod deosebit de Duhul Sfânt aici în evanghelia după Ioan 20. Nu este vorba că El înviază pe alţii, ci că El Însuşi înviază. Totala simplitate în fenomenele însoţitoare exterioare ale învierii, veşmintele bine orânduite puse alături, »ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci împăturit şi pus într-un alt loc singur«, - toate acestea erau pentru ochiul nepărtinitor indicii clare că totul, oricât ar fi fost de minunat, trebuie să se fi desfăşurat fără grabă şi în linişte, ca şi cum cineva după o noapte odihnitoare s-ar fi ridicat din pat. Şi aşa a fost, era Fiul lui Dumnezeu, Cel care a înfăptuit lucrarea harului, pe care I-a încredinţat-o Tatăl s-o facă. El nu numai a fost înviat prin puterea lui Dumnezeu. Aceasta la locul ei este adevărat şi în alte locuri din Scriptură este accentuat acest fapt. Dumnezeu L-a înviat dintre morţi; Pavel ca şi Petru insistă asupra acestui fapt. ...
