Versete călăuzitoare: Rut 2-4 (Boaz)

Boaz, ruda bogată

Înainte de a ne ocupa cu al doilea caracter al acestei istorisiri vrem să ne ocupăm cu tema de bază a acestei cărţi.

Sub Legea care domnea în Israel găsim, desigur alături de multe alte lucruri, că erau două măsuri de prevenire: prima reglementa răscumpărarea proprietăţii. Aceasta se poate citi în Leviticul 25.25-34; şi a doua posibilitate era primirea de moştenitori - de urmaşi - pentru o familie în care un om a murit fără să aibă copii. Aceasta este descrisă în Deuteronomul 25.5-10. Elimelec a murit şi a lăsat o bucată de pământ, şi cei doi copii ai lui au murit fără să aibă copii. Acum se punea întrebarea: cine va răscumpăra moştenirea şi va dispune de ea? Răspunsul la această întrebare îl putem numi punctul culminant al acestei istorisiri. Capitolul 2 prezintă pe omul care poate pătrunde în breşă. Versetul 1 al acestui capitol ne spune că Elimelec avea o rudă, care se numea Boaz. Şi el era un om puternic, bogat. Dacă îl privim în felul acesta, atunci trebuie să ajungem la concluzia că el este un model al Domnului nostru Isus Hristos. Numele lui înseamnă tradus „în el este tărie”. Faptul simplu că el era o rudă de sânge al lui Elimelec ne aminteşte că Hristos a devenit un Om ca noi, desigur cu excepţia păcatului. Boaz era un agricultor, şi noi am văzut deja că era timpul recoltatului; şi acum el şi Rut s-au întâlnit – fără îndoială prin providenţa lui Dumnezeu. Rut a ieşit să adune spice, şi se spune că „s-a întâmplat” ca ea să ajungă pe ogorul lui Boaz. Rut ar fi putut crede că era întâmplător. Dar dacă citim istorisirea putem vedea că mâna lui Dumnezeu conducea lucrurile. Dacă citim capitolul 2 în întregime, atunci este foarte impresionant cât de des o găsim pe Rut în apropierea lui Boaz. Citim că era ogorul lui Boaz, unde Rut culegea spice. Citim despre angajatul lui tânăr care a fost împuternicit să aibă grijă de Rut. Citim despre slujitoarele lui, care s-au unit cu ea. Citim despre slujitorul care a relatat lui Boaz despre ea.

Prieteni dragi, nu există nimic comparabil cu părtăşia copiilor lui Dumnezeu. Domnul a zis ucenicilor Lui: „Voi nu sunteţi din lume” (Ioan 15.19). Cine mai vrea lumea cu toate aşa-numitele puncte de atracţie ale ei, dacă noi putem fi în părtăşie cu copiii lui Dumnezeu însufleţiţi de aceleaşi sentimente şi convingeri? Desigur, Boaz însuşi era acolo. Citim că ei i-au fost date grăunţe prăjite. El a spus ca intenţionat să se lase spice pentru ea şi să nu i se facă supărare. Însă Rut nu era mulţumită cu darurile şi facerile de bine ale lui Boaz, cu toate că ea le-a preţuit foarte mult. Ea îşi dorea pe dăruitor. Ea avea interese pentru partea de moştenire. Şi ea şi-a dat seama că numai prin Boaz putea ajunge la ea. De aceea în capitolul 3 învăţăm cum ea preia iniţiativa.

În Proverbe 8.17-21 citim cuvintele acestea: „Eu iubesc pe cei care mă iubesc şi cei care mă caută stăruitor mă vor găsi. Bogăţii şi onoare sunt cu mine, bunuri statornice şi dreptate. Rodul meu este mai bun decât aurul fin, da, decât aurul curat; şi câştigul meu decât argintul ales. Eu umblu pe calea dreptăţii, în mijlocul cărărilor judecăţii, ca să fac pe cei care mă iubesc să moştenească avere; şi le voi umple vistieriile.”

Gândeşte-te la toate lucrurile bune care ne sunt accesibile prin Hristos şi lucrarea Sa; la toate lucrurile pe care ni le-a adus răscumpărarea; la fiecare parte a moştenirii noastre actuale. Suntem noi harnici şi pătimaşi ca Rut, ca să obţinem aceste lucruri, sau este prezentă lipsa în onorarea lucrurilor care ne-au fost dăruite? Noi îl găsim aici pe Boaz la vânturatul boabelor de orz; aceasta este despărţirea seminţei bune de pleavă. El este un model al lui Hristos şi această acţiune ne aminteşte de acţiunea lui Hristos prezentată în Efeseni 5.26,27: „… ca s-o sfinţească, curăţind-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt, ca să-Şi prezinte Lui Însuşi Adunarea glorioasă, neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora, ci să fie sfântă şi fără cusur.”

Nu trebuie să spun că în apropierea lui Rut de Boaz, despre care citim în Rut 3.6,7 nu era nimic imoral. Era fără îndoială un obicei al acelor zile. Rugămintea ei este: „Întinde-ţi acoperământul tău peste roaba ta.” Cuvântul acesta înseamnă în realitate „aripi”. Şi astfel Rut îl roagă dacă el nu ar vrea ca răscumpărător de sânge s-o ia sub aripile lui. Ea a recunoscut deja că ea era o străină, şi aceasta i-a oferit lui Boaz ocazia să spună: „Mi s-a istorisit tot ce ai făcut pentru soacra ta de la moartea soţului tău şi cum ai lăsat pe tatăl tău şi pe mama ta şi ţara în care te-ai născut şi ai venit la un popor pe care nu l-ai cunoscut mai înainte” (Rut 2.11). Acum el îi spune: „… eşti o femeie cinstită [vrednică].” Nu mai trebuie spus că Hristos ştie totul despre noi. Ar putea El spune aceleaşi lucruri despre noi: că tu eşti o femeie preţioasă (un bărbat preţios)?

Boaz, răscumpărătorul

În capitolul 4 citim rezultatul acestei întregi situaţii. Boaz răscumpără moştenirea. El a plătit preţul întreg pentru ea. Aceasta nu l-a sărăcit. El a rămas în continuare un om bogat. Însă contraimaginea mare o citim în 2. Corinteni 8.9: căci „cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca prin sărăcia Lui, voi să fiţi îmbogăţiţi.” Acţiunea lui Boaz era un pas necesar, înainte ca el să poată lua pe Rut ca soţie. El i-a dat şase măsuri de orz (Rut 3.15), nu şapte! Şapte este numărul desăvârşirii şi al binecuvântării depline, care poate veni numai cu împăcarea. Boaz a făcut aceasta ca model, şi acum el primeşte pe Rut ca soţie.

Căsătoria

Desigur avem aici numai o imagine slabă a nunţii Mielului, despre care citim în Apocalipsa 19. Boaz este imaginea Domnului Isus, Rut este imaginea Adunării, mireasa. Şi tu şi eu suntem incluşi ca credincioşi în El. (Remarca editorului: de fapt Rut nu este o imagine a Bisericii, ci este o imagine a Ierusalimului, mireasa pământească a lui Hristos.) Nu ni se relatează nimic despre viaţa lor comună. Dar din ceea ce se spune despre viaţa lor personală, atitudinea lor spirituală şi dorinţa de a face voia lui Dumnezeu, putem desigur deduce că era o viaţă fericită şi bogată în binecuvântare. Aşa ca în cazul fiecărei istorisiri bune putem presupune că ei au trăit pentru totdeauna fericiţi unul cu altul. Mai citim că ei au avut un fiu, primul lor copil, Obed. El era bunicul lui David, împăratul din Israel şi model al Domnului Isus Hristos, Împăratul împăraţilor.

Vorheriger Teil

Tradus de la: Eine illustre Geschichte (2)

Titlul original: „Bible Families: Boaz and Ruth“;
după o emisiune la radio Truth for Today din 28.11.1999.

Traducere: Ion Simionescu