Motivul întrebărilor
Omul nu este capabil să evalueze căile de guvernare ale lui Dumnezeu

aus „Grace and Truth Magazine“

© EPV, online seit: 09.08.2019, aktualisiert: 09.08.2019

Versete călăuzitoare: Geneza 18.25; Romani 9.20,21

Geneza 18.25: Nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ?

Romani 9.20,21: Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Va spune lucrul întocmit Celui care l-a întocmit: „Pentru ce m-ai făcut astfel?” Sau nu are olarul autoritate asupra lutului, să facă din aceeaşi frământătură un vas spre onoare şi altul spre dezonoare?

Întrebarea este: Suntem noi capabili să înţelegem căile de guvernare ale lui Dumnezeu?

„Ni se cuvine să dăm o sentinţă asupra lor?”

„Suntem noi în stare să descifrăm tainele adânci şi înspăimântătoare ale providenţei divine?”

„Putem noi, suntem noi chemaţi să explicăm realitatea zguduitoare că, copilaşi nevinovaţi sunt incluşi în judecata venită peste părinţii lor vinovaţi?”

Necredinţa păcătoasă ar putea dispreţui acestea considerându-le sentimentalitate naivă, aparent bolnăvicioasă, ar putea să se împiedice de ele, dar credinţa adevărată, creştinul temător de Dumnezeu, întâmpină toate acestea cu întrebarea simplă, dar sigură şi tare:

„Nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ?”

Acesta este singurul drum corect pentru a o scoate la capăt cu astfel de întrebări. Dacă omul vrea să evalueze acţiunile de guvernare ale lui Dumnezeu, dacă îşi propune să decidă ce este demn de Dumnezeu şi ce nu este demn, atunci cu adevărat am pierdut orice noţiune adevărată despre Dumnezeu. Şi tocmai aceasta este ceea ce diavolul vrea să obţină. El vrea să îndepărteze inima de Dumnezeu, şi pentru aceasta îl determină pe om să facă deducţii, să pună întrebări, să chibzuiască într-un domeniu care depăşeşte cu mult orizontul lui intelectual, aşa cum este cerul deasupra pământului. Putem noi înţelege pe Dumnezeu? Ar trebui ca noi înşine să fim Dumnezeu ca să putem.

Să pui la îndoială planurile, acţiunile şi căile Creatorului atotputernic şi ale Conducătorului atotştiutor al universului este deosebit de absurd şi păcătos pentru muritorii minusculi. Cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu toţi trebuie să constate ce greşeală îngrozitoare au făcut. Ar fi bine pentru toţi aceşti critici şi pentru toate aceste persoane care pun întrebări dacă ar ţine seama de ceea ce spune apostolul inspirat în Romani 9.20,21: „Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Va spune lucrul întocmit Celui care l-a întocmit: «Pentru ce m-ai făcut astfel?» Sau nu are olarul autoritate asupra lutului, să facă din aceeaşi frământătură un vas spre onoare şi altul spre dezonoare?”

Ce simplu: ce convingător şi incontestabil! Aceasta este metoda divină să întâmpini toate „de ce” şi „cum aşa” al raţiunii omeneşti. Dacă olarul are autoritate asupra lutului, pe care îl ţine în mână – o realitate pe care nimeni nu o poate contesta -, cu cât mai mult Creatorul tuturor lucrurilor are autoritate asupra creaturilor pe care mâna Sa le-a format. Oamenii pot exprima tot felul de păreri, pentru ce Dumnezeu a permis să pătrundă păcatul, pentru ce El nu a nimicit imediat pe satan şi îngerii lui, pentru ce El a permis şarpelui să înşele pe Eva, pentru ce El nu a împiedicat-o pe Eva să mănânce din fructul oprit – pe scurt, „de ce” şi „cum aşa” nu încetează, dar răspunsul este: „Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu?” Nebunie oarbă, arogantă a creaturii, a cărui capacitate de înţelegere a fost întunecată prin păcat şi care este total incapabilă să rostească o sentinţă corectă despre ceva dumnezeiesc, ceresc, veşnic, despre felul cum Dumnezeu trebuie să acţioneze într-un caz sau altul!

În ceea ce priveşte pe aceia care sunt totuşi neliniştiţi prin îndoieli şi cumpăniri temătoare cu privire la unele căi de guvernare ale lui Dumnezeu şi cu privire la întrebarea zguduitoare referitoare la condamnarea veşnică – îi putem numai sfătui să studieze acel mic Psalm 131, plăcut şi să ia la inimă:

„Doamne, inima mea nu este mândră şi ochii mei nu se înalţă şi nu umblu în lucruri prea mari şi prea minunate pentru mine. Dar nu mi-am liniştit şi nu mi-am potolit eu sufletul ca un copil înţărcat lângă mama lui? Sufletul meu este în mine ca un copil înţărcat” (Psalmul 131.1,2).


Tradus de la: Warum-Fragen

Titlul original: „Der Mensch ist nicht befähigt, Gottes Regierungswege zu beurteilen“
Din Hilfe und Nahrung, 1971, pag. 337–338; 1967, pag. 20–22.

Traducere: Ion Simionescu

Weitere Artikel des Autors aus „Grace and Truth Magazine“ (1)


Hinweis der Redaktion:

Die SoundWords-Redaktion ist für die Veröffentlichung des obenstehenden Artikels verantwortlich. Sie ist dadurch nicht notwendigerweise mit allen geäußerten Gedanken des Autors einverstanden (ausgenommen natürlich Artikel der Redaktion) noch möchte sie auf alle Gedanken und Praktiken verweisen, die der Autor an anderer Stelle vertritt. „Prüft aber alles, das Gute haltet fest“ (1Thes 5,21). – Siehe auch „In eigener Sache ...

Bibeltexte im Artikel anzeigen