Jugul nepotrivit (5)
2 Corinteni 6.14-18: Jugul nepotrivit în filantropie

Charles Henry Mackintosh

© SoundWords, online seit: 22.01.2021, aktualisiert: 22.01.2021

Versete călăuzitoare: 2. Corinteni 6.14-18

2. Corinteni 6.14-18: Nu vă înjugaţi nepotrivit {de fapt, nu fiţi înjugaţi sub diverse forme; compară cu Leviticul 19.19; Deuteronomul 22.10}cu cei necredincioşi; pentru că ce legătură este între dreptate şi fărădelege sau ce comuniune are lumina cu întunericul? şi ce înţelegere are Hristos cu Belial sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Şi ce înţelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? Pentru că voi sunteţi un templu al Dumnezeului celui viu, după cum a spus Dumnezeu: „Voi locui în ei şi voi umbla între ei; şi voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu“ {Leviticul 26.11,12}. De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi despărţiţi“, spune Domnul; şi „nu atingeţi ce este necurat, şi Eu vă voi primi; şi vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice“, spune Domnul Cel Atotputernic. {compară cu Isaia 52.11}

Ne mai rămâne de privit „jugul nepotrivit” al filantropiei generale. Mulți vor spune: „Suntem pe deplin de acord că nu trebuie să ne amestecăm cu necredincioșii recunoscuţi ca atare în ceea ce privește închinarea sau slujirea lui Dumnezeu; dar când este vorba de sprijinirea scopurilor caritabile, ca de exemplu, hrănirea celor flămânzi, îmbrăcarea celor săraci, întemeierea de instituţii utile pentru orbi şi surdo-muţi, spitale, orfelinate şi case de recuperare a celor dependenți de diferite vicii, sau dacă într-un cuvânt este vorba de promovarea lucrurilor care au scopul de îmbunătăţire a stării trupeşti şi spirituale a semenilor noştri, atunci nu stă nimic în cale în unirea noastră cu necredincioşii.” La prima vedere toate acestea par a fi incontestabil de corecte. Pentru că aş putea fi întrebat dacă eu însumi nu aș ajuta un om să își scoată căruța din șanțul de pe marginea drumului? Cu siguranță că l-aş ajuta. Dar dacă mi s-ar cere să devin membru al unei asociații mixte cu scopul de a scoate căruțe din șanțuri aș refuza cu hotărâre, nu din cauza sfinţeniei mele mai mari, ci pentru că Cuvântul lui Dumnezeu spune „Nu vă înjugați nepotrivit cu cei necredincioși”. Acesta ar fi răspunsul meu în toate cazurile, oricare ar fi scopul asociației mixte. Slujitorului lui Hristos îi este poruncit „să fie gata pentru orice lucrare bună”, „să facă bine tuturor”, „să cerceteze pe orfani și pe văduve în necazul lor”; însă el trebuie să facă aceasta ca slujitor al lui Hristos, și nu ca membru al unei asociaţii alcătuită din necredincioși şi atei, din oameni răi și neevlavioși.

Pe lângă aceasta nu avem voie să uităm că dragostea de oameni a lui Dumnezeu este legată de crucea Domnului Isus Hristos. Acesta este canalul prin care Dumnezeu binecuvântează, aceasta este pârghia prin care El vrea să ridice pe om, fizic şi moral. „Dar când s-a arătat bunătatea și dragostea de oameni a lui Dumnezeu Mântuitorul nostru, El ne-a mântuit, nu pentru fapte, împlinite în dreptate, pe care le-am făcut noi, ci după propria Sa îndurare, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea Duhului Sfânt, pe care L-a turnat din belșug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru” (Tit 3.4-6). Aceasta este dragostea lui Dumnezeu față de oameni. Acesta este felul Lui de a îmbunătăți starea omului. Un creștin credincios se poate înjuga cu toți care înțeleg valoarea aceasta, și nu cu altcineva.

Oamenii lumii acesteia nu înţeleg nimic din aceasta, și nici nu îi interesează. S-ar putea ca ei să caute să îmbunătăţească situaţiile, dar este o îmbunătăţire fără Hristos, fără cruce. Îşi doresc să promoveze binele, dar Hristos nu este nici punctul de pornire şi nici ţelul final al alergării lor. Așadar, cum poate un creștin credincios să se înjuge cu ei? Ei vor să lucreze Aceluia căruia Îi datorează totul, fără Hristos. Poate creştinul credincios să lucreze cu ei? Poate el să aibă un scop comun cu ei? Presupun cazul că unii oamenii ar veni la mine și mi-ar spune: „Vrem să avem contribuţia ta la hrănirea celor flămânzi, la îmbrăcarea celor goi, la fondarea de spitale, de orfelinate și azile, la îmbunătăţirea stării psihice a semenilor noştri care mor, dar tu trebuie să şti că asociaţia noastră şi-a propus ca regulă generală, pentru a evita cearta, să nu aibă nimic a face cu Numele Hristos. Scopurile noastre sunt absolut nereligioase, şi atenţia noastră este îndreptată numai spre filantropia generală, și de aceea tema religiei trebuie exclusă total din toate întrunirile noastre publice. Ne strângem ca oameni, pentru un scop de binefacere, și de aceea necredincioși, atei, arieni, catolici, socinieni, și orice alt fel de oameni, se pot înjuga împreună pentru a pune în mişcare mașinăria glorioasă a filantropiei.” Care ar fi răspunsul meu la o astfel de propunere? Într-adevăr, cineva care Îl iubește cu adevărat pe Domnul Isus nu ar avea cuvintele potrivite pentru a răspunde la o invitație atât de oribilă. Cum? Se vrea să se facă o binefacere omului muritor prin excluderea lui Hristos? Nicidecum!

Dacă eu nu pot atinge scopurile filantropiei curate fără a include acea Persoană binecuvântată, care a trăit și a murit pentru mine, și trăiește veșnic pentru mine, atunci depărtați-vă cu filantropia voastră, pentru că în mod sigur ea nu vine de la Dumnezeu ci de la satan. Voi Îl excludeţi pe Hristos, şi de aceea planurile voastre sunt inspiraţii directe ale lui satan, vrăjmaşul lui Hristos. Satan este permanent preocupat să-L excludă pe Fiul lui Dumnezeu, şi dacă el poate determina pe oameni s-o facă, atunci el îi va echipa cu bucurie să fie făcători de bine, afectuoşi şi filantropi. Într-adevăr, o astfel de bunătate și filantropie merită pe drept să fie numită asprime și mizantropie, pentru că nu poți să arăți mai eficient voință rea și ură față de oameni decât lăsându-L afară pe El, singurul care poate binecuvânta cu adevărat, pentru timp și pentru veșnicie? Cât de groaznică trebuie să fie starea morală a unei inimii cu privire la Hristos, că ar putea lua parte la o asociaţie respectând condiţia ca Numele lui Hristos nicidecum să nu fie numit? Cât de rece trebuie să fie o astfel de inimă! Ea ar da dovada că planurile și acțiunile oamenilor neconvertiți sunt, în opinia ei, destul de importante, pentru ca pentru împlinirea lor poţi arunca peste bord pe Domnul. Să nu ne înşelăm; acesta este adevăratul sens în care trebuie să privim filantropia lumii. Copiii lumii acesteia pot „vinde mirul cu trei sute de dinari și să dea săracilor”, deoarece în ochii lor este risipă dacă mirul acesta este turnat pe capul lui Isus. Va consimți oare creștinul credincios la aceasta? Se va lăsa el înjugat cu astfel de oameni? Va căuta el fără Hristos să îmbunătățească lumea? Se va uni el cu oamenii, pentru a decora și împodobi o scenă pătată cu sângele Domnului şi Stăpânului său?

Petru putea spune: „Argint și aur n-am, dar ce am, aceasta îți dau: În Numele lui Isus Hristos Nazarineanul, ridică-te și umblă!”. El a vindecat un olog prin puterea Numelui lui Isus; dar ce ar fi replicat el, dacă ar fi fost invitat să se alăture unei asociaţii, care are scopul de a îmbunătăți situația ologilor, şi anume sub condiția ca Numele lui Isus să rămână total exclus? Nu este nevoie de o măsură mare de putere de imaginaţie ca să ne imaginăm răspunsul. Întreg sufletul său s-ar fi dat înapoi zguduit de la un asemenea gând. El L-a vindecat pe olog pentru a preamări Numele lui Isus și valoarea Lui, pentru a aduce înaintea ochilor oamenilor excelența și gloria Sa, în timp ce filantropia lumii face exact opusul, deoarece ea dă total la o parte acest Nume binecuvântat şi Îl alungă din asociaţiile, societăţile şi planurile ei. De aceea nu ar trebui noi să strigăm: „Este o ruşine pentru un creștin, dacă el este găsit într-un loc unde Domnul şi Stăpânul Său este exclus.”

Să se meargă înainte prin puterea dragostei pentru Isus; să nu se obosească să se facă binele prin puterea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, dar să nu se înjuge cu necredincioșii, dacă se vrea să se împiedice lucrările păcatului prin excluderea crucii lui Hristos. Scopul măreț al lui Dumnezeu este preamărirea Fiului Său, „pentru ca toți să-L onoreze pe Fiul, după cum Îl onorează pe Tatăl”. Şi acesta ar trebui să fie de asemenea și scopul creștinului credincios; cu această intenţie ar trebui „să facă bine tuturor”. Dar dacă el se alătură unei asociaţii sau unei societăţi, pentru a face bine, atunci nu este „Numele lui Isus”, ci numele asociaţiei pentru care el este activ, şi anume fără Numele lui Isus. Aceasta ar trebui să fie destul pentru orice inimă sinceră și loială. Dumnezeu nu are altă cale de a binecuvânta pe oameni, decât prin Hristos, și nici un alt scop de a binecuvânta, decât înălțarea lui Hristos. Așa cum în vechime faraon le-a spus egiptenilor înfometați, care au venit înaintea lui: „Duceți-vă la Iosif!”, aşa spune Cuvântul lui Dumnezeu către toți: „Veniți la Isus!”. Da, pentru suflet și trup, pentru timp și veșnicie, trebuie să mergem la Isus; dar copiii lumii acesteia nu Îl cunosc și nu Îl doresc - ce are deci un creștin credincios de a face cu astfel de oameni? Cum poate el să acționeze, fiind înjugat cu ei? El poate face aceasta numai negând practic Numele Mântuitorului său. Mulți nu văd aceasta; dar aceasta nu schimbă situația pentru cei ce văd. Noi trebuie să acţionăm sinceri, ca fiind în lumină; și chiar dacă sentimentele și afecțiunile noii naturi nu ar fi destul de puternice, pentru a ne face să dam înapoi îngroziţi de la asocierea cu dușmanii lui Hristos, totuşi cel puțin conștiința ar trebui să se plece înaintea autorității poruncitoare a Cuvântului: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu necredincioşii!”

Fie ca Duhul Sfânt să îmbrace Cuvântul Său cu putere cerească și să ascută Sabia Lui, ca să pătrundă conștiința, pentru ca sfinții lui Dumnezeu să fie eliberați de tot ce îi împiedică să „alerge în alergarea care ne stă înainte”! Timpul este scurt. Domnul Însuși va fi în curând aici. Atunci unele juguri nepotrivite vor fi rupte într-un moment, şi oile și caprele vor fi atunci despărțite pentru veșnicie. Fie ca noi să fim capabili să ne curăţim de orice legătură necurată și de orice influență păcătoasă, așa încât, atunci când Isus se va reîntoarce, să-L putem întâmpina cu o inimă plină de bucurie și o conștiință liniştită!

Vorheriger Teil


Tradus de la: Das ungleiche Joch (5)

Titlul original: „Das ungleiche Joch“
din Botschafter des Heils in Christo, 1866, pag. 117–121.

Traducere: Ion Simionescu

Weitere Artikel des Autors Charles Henry Mackintosh (60)


Hinweis der Redaktion:

Die SoundWords-Redaktion ist für die Veröffentlichung des obenstehenden Artikels verantwortlich. Sie ist dadurch nicht notwendigerweise mit allen geäußerten Gedanken des Autors einverstanden (ausgenommen natürlich Artikel der Redaktion) noch möchte sie auf alle Gedanken und Praktiken verweisen, die der Autor an anderer Stelle vertritt. „Prüft aber alles, das Gute haltet fest“ (1Thes 5,21). – Siehe auch „In eigener Sache ...

Bibeltexte im Artikel anzeigen