Scripture: Luke 2

Scriptures: Luca 2.1-20

Crăciunul are o deosebită importanţă pentru cei mai mulţi creştini şi chiar şi pentru cei mai mulţi agnostici. Nu numai pentru că sunt ultimele zile din an care se leagă cu un timp deosebit de părtăşie familiară intimă sau cel puţin ... morecu gândul – nu, prin prezentările omniprezente ale ieslei şi prin cântările de crăciun se menţine treaz gândul la naşterea Domnului Isus. Cu toate acestea trebuie să se pună întrebarea serioasă, câţi oameni la gândul crăciunului sunt cu adevărat impresionaţi de ceea ce a avut loc atunci în Betleem. Această întrebare trebuie să şi-o pună şi aceia care cu regret din cauza gândului comercial clar din timpul crăciunului şi a originii lui păgâne ignorează această sărbătoare (probabil cu excepţia cadourilor). Şi aceia care spun: noi sărbătorim împreună în fiecare duminică crăciunul, Paştele şi Rusaliile, ar trebui să se întrebe, dacă în anul care a trecut au avut cel puţin o singură zi în care entuziasmul cu privire la întruparea Mântuitorului nostru preamărit a fost aşa de mare, că prin aceasta ei au adorat pe Dumnezeu.

Scriptures: Luca 2     Keywords: Crăciunul

Crăciunul are o semnificație specială pentru majoritatea creștinilor și chiar și pentru majoritatea agnosticilor. Nu numai că el asociază ultimele zile ale anului cu un moment special de părtășie în familie, sau cel puțin cu ... moregândul la aceasta - nu, prin omniprezentele scene ale nașterii și colinde de Crăciun se păstrează viu și gândul la nașterea Domnului Isus. Cu toate acestea, trebuie să ne punem întrebarea serioasă: câți oameni sunt cu adevărat impresionați de ceea ce s-a întâmplat la Betleem în acea perioadă. Această întrebare trebuie să și-o pună și cei care, din cauza comercializării Crăciunului, din păcate prea evidentă, și a originilor sale păgâne, ignoră această sărbătoare (poate că oferirea de cadouri este scutită de acest lucru).

Luca 2.36-38; 4.25,26; 7.11-17; 18.1-8; 20.45-21.4

Scriptures: Luca 2; Luca 4; Luca 7; Luca 18; Luca 20;     Keywords: Văduvă; Mângâiere

Luca manifestă un interes remarcabil față de văduve. Întâlnim mai multe văduve pe paginile sale decât în orice altă carte din Noul Testament sau chiar din Vechiul Testament. Ana profetesa; femeia care l-a hrănit pe ... moreIlie în Sarepta; mama din satul Nain care și-a îngropat singurul fiu; femeia care și-a apărat drepturile în parabola văduvei stăruitoare și a judecătorului nedrept - toate acestea erau văduve, iar Luca este singurul evanghelist care le menționează. În același timp, bineînțeles, el menționează și ceea ce consemnează și ceilalți evangheliști, și anume avertismentul Domnului nostru împotriva cărturarilor, deoarece aceștia extorcau bani de la văduve sub pretextul religiozității, și lauda Sa la adresa văduvei care a pus de bunăvoie cei doi bănuți, care reprezentau întregul ei mijloc de trai, în vistieria din Templu. ... Per ansamblu, situația văduvelor era grea și absolut ingrată. Nu este surprinzător, prin urmare, că greutățile și lipsa de apărare au împins multe văduve la o mai mare încredere, la o mai mare dependență de Dumnezeu și la o mai serioasă folosire a rugăciunii decât obișnuiesc să facă majoritatea dintre noi. ...

Lecţii din Luca 2

Scriptures: Luca 2.10-12     Keywords: Crăciunul

Istorisirea de crăciun din al doilea capitol al evangheliei după Luca a devenit o parte componentă aşa de mare culturii şi tradiţiei noastre, că noi uneori uităm, că ea este o parte a Sfintei Scripturi. Când auzim cuvintele cunoscute, ... morecare în timpul de Crăciun se citesc aşa de des, vedem înaintea ochilor noştri spirituali jocuri de Crăciun şi copii mici îmbrăcaţi ca îngeri şi păstori, pentru reprezentaţii. Însă Luca 2 nu este numai o istorisire pentru timpul de Crăciun; ea este Cuvântul lui Dumnezeu şi de aceea El are ceva să ne spună în fiecare zi a anului.

Luca 2

Scriptures: Luca 2

Cezarul August stăpâneşte în Palestina. El este reprezentantul celui de-al patrulea imperiu mondial. Trei imperii mondiale au stăpânit deja poporul. Chiar şi aprobarea construirii Templului a trebuit luată de la un domnitor ... morepăgân – un vrăjmaş. Acum era al patrulea imperiu la putere, imperiul roman. Cezarul August este domnitorul, el, romanul; şi Iosif, care este din seminţia lui David, este un tâmplar sărac şi un rob. August a poruncit şi Iosif a trebuit să meargă de la Nazaret la Betleem. Şi dacă Duhul Sfânt ne face cunoscut aceasta în felul acesta, atunci este important. Căci deja aici ni se arată în ce stare de umilire va fi născut Domnul Isus.

Luca 2

Scriptures: Luca 1; Luca 2

Evanghelia după Luca este cea care ne prezintă pe Domnul Isus ca Omul Hristos Isus. Un Om născut în umilire şi sărăcie şi pus într-o iesle. Şi tocmai acesta este semnul în această evanghelie, care a fost dat păstorilor. ... moreNu o stea împărătească strălucitoare, pentru ca cei cu vază ai pământului să vină ca să se plece înaintea Copilului – avem aceasta în evanghelia după Matei. Însă aici semnul nu este ceva strălucitor şi mare, ci aici este semnul a ceva neînsemnat – un Copil înfăşat în scutece culcat într-o iesle. Dar ceea ce este cel mai mare, şi aceasta este exprimat prin îngeri, este că Copilul este subiectul bunei plăceri a lui Dumnezeu. Acesta este al treilea aspect al laudei aduse de îngeri. Căci această laudă constă din trei părţi: glorie lui Dumnezeu în cerurile preaînalte, pace pe pământ şi oamenilor bună plăcere.

… şi materialismul în timpul crăciunului

Scriptures: Luca 2.6,7; 10.33,34; 22.11,12     Keywords: Crăciunul

An după an la 24 decembrie se aminteşte că Mesia a fost născut în Betleem, şi unii au lacrimi în ochi când la teatrul de păpuşi Maria însărcinată este trimisă de acolo pe motivul că în casa de poposire nu ... moreeste loc. Ce atitudine fără inimă! Şi noi suntem siguri, că noi am fi găsit un locşor pentru perechea săracă şi pentru Fiul lui Dumnezeu! Cum se face că la crăciun inimile ni se încălzesc în timp ce „micuţul copil Isus” trebuie să îngheţe afară în iesle?

Cum ştia El să răspundă

Scriptures: Matei 15; Luca 2     Keywords: Slava lui Hristos

Un cuvânt al Scripturii spune: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia” (Coloseni 4.6). Cuvintele noastre ar trebui realmente să fie „totdeauna cu ... morehar”, aşa ca ele să fie de folos altora şi „să dea har celor ce le aud” (Efeseni 4.29). Fără îndoială deseori cuvintele noastre îmbracă caracterul de mustrare sau de corectare, uneori chiar pe un ton decisiv şi sever sau sunt rostite chiar cu râvnă şi cu mânie sfântă; şi astfel ele devin, aşa cum spune Scriptura, „drese cu sare”. Şi dacă ele posedă aceste însuşiri frumoase, adică ele sunt „în har” şi totuşi „drese cu sare”, ele vor mărturisi despre faptul că noi ştim „cum să răspundem fiecăruia”.