Category: Exegesis

Vase pline cu untdelemn

Scriptures: 2 Împăraţi 4.1-7     Keywords: Elisei; Pace cu Dumnezeu; Justificarea; Har, favoare

Când Elisei a spus femeii: »Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai în casă?«, ea i-a răspuns: »Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn«. Probabil că a fost un timp când era mândră ... morede averea ei, dar ea a dispărut puţin câte puţin, până când a rămas numai cu un vas cu untdelemn, care era puţin pentru ea, sau probabil nu avea nicio valoare. Dar acest neînsemnat vas cu ulei era tot ce era necesar ca să i se poată ajuta. Şi tot aşa este şi cu tine. În apropierea ta este ceva, care de mult ţi-ar fi ajutat în necazul tău, dacă te-ai fi adresat Mântuitorului. Este harul aducător de mântuire al lui Dumnezeu, despre care vorbeşte vasul în sens simbolic.

O odaie de sus pentru proroc

Scriptures: 2 Împăraţi 4.8-11     Keywords: Elisei; Ospitalitate; Părtăşia: cu Domnul

Dacă tu sau eu apărem pe stradă, nu-l va interesa pe nimeni. Noi nu avem nici o onoare în această lume, căci noi suntem foarte neînsemnaţi, sau nu suntem nimic în ochii lor. Însă va veni ziua, când vom intra ... moreîn posesiunea moştenirii noastre, când ni se vor desface uşile de aur ale Casei Tatălui. Atunci îngerii se vor plasa îndelungul drumului strălucitor şi ne vor spune bun venit în casa noastră; nouă, copiilor lui Dumnezeu, care am fost răscumpăraţi prin sângele scump, şi care vom fi duşi în slavă. Aşa este demnitatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Fie ca drumul nostru pe pământ să fie în unison cu această demnitate. Să trăim aşa cum se cuvine să trăiască copiii lui Dumnezeu, care au astfel de izvoare bogate de ajutor, şi care au parte de un destin aşa de minunat.

Moartea este în oală

Scriptures: 2 Împăraţi 4.39,40     Keywords: Elisei; Armonie/bună înţelegere

Dacă ne întoarcem la început, vom constata că lucrul cel mai de preţ pentru creştinătate a fost să recunoască pe Hristos ca Domn şi Cap, şi apoi, că credincioşii, în care locuia Duhul Sfânt şi care constituiau ... moretrupul lui Hristos, ştiau că au nevoie unul de altul, că erau dependenţi unul de altul, şi că fiecare contribuia sau la succesul, sau la nereuşita întregului. Acest adevăr ne este prezentat accentuat în 1 Corinteni 12.12-27. Ajutorul, pe care fiecare este dator să-l dea celuilalt, ne este prezentat într-un mod atrăgător în epistola către Efeseni 4.15-16, în acel capitol, în care este constatată supremaţia Domnului peste toate lucrurile. Citim acolo: »ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.«

Luca 18.1

Scriptures: Luca 18.1     Keywords: Rugăciunea: personală

Thomas à Kempis a spus că omul lui Dumnezeu trebuie să se simtă mai bine în camera lui de rugăciune decât în public. Nu este exagerat să se afirme că un predicator, care caută să apară în public, aproape că ... morenu posedă aptitudinea spirituală pentru aceasta. Rugăciunea adevărată poate să-l facă pe un om să se dea înapoi de la apariţia înaintea ascultătorilor. ...

1 Ioan 2.13-17

Scriptures: 1 Ioan 2.13-17     Keywords: Carne; Orientare de viaţă pământească; Orientarea vieţii: pământeşte; Caracter lumesc

Ai văzut vreodată o fata morgana? Fata morgana va dispare fără îndoială în nimic. Toate cuceririle omeneşti vor pieri în nimic. Va veni timpul când ultimele rămăşiţe ale marii piramide se vor prăbuşi în praf ... moreşi vor fi mânate de vântul fierbinte în Sahara; când se va uita unde este Londra şi New York; când ştiinţele omeneşti şi filozofia omenească vor încurca pe om în catastrofe îngrozitoare şi pricinuite de el însuşi şi îl va duce la decădere şi când fiecare mărire omenească şi toată gloria vor fi aduse la tăcere în prezenţa Domnului. Dacă ne gândim la toate acestea, nu răsună în urechile noastre porunca apostolică: „Nu iubiţi lumea, nici cele din lume”

Studii biblice referitoare la grădina Eden şi Paradisul lui Dumnezeu

Article: 5     Keywords: Paradis: grădina Eden; Paradis: în general

Adam şi Eva au fost alungaţi odinioară din Paradis, unde au fost aşezaţi pe pământ. Un înger cu o sabie învăpăiată baricada pentru totdeauna intrarea în grădină; pentru omul căzut în păcat nu mai era nici o ... moreposibilitate de reîntoarcere. Cu toate acestea Dumnezeu a dat ceva mai bun, căci ascultarea lui Hristos are urmări mult mai mari decât neascultarea lui Adam. Lucrarea înfăptuită de Hristos la crucea de pe Golgota deschide intrarea într-un alt Paradis, nou, ceresc: Paradisul lui Dumnezeu în cer! În Noul Testament este vorba numai de trei ori despre acest loc al fericirii. Sunt însă lucruri foarte importante, care ne sunt relatate despre el. Bogăţia de nepătruns a Persoanei şi lucrării lui Hristos sunt prezentate foarte clar prin acestea: 1. În primul rând, credincioşii morţi sunt acolo în prezenţa directă a Domnului şi Mântuitorului lor. Ei sunt cu Hristos în Paradis, aşa cum El a făgăduit aceasta deja tâlharului care a crezut în El: „Astăzi vei fi cu Mine în Paradis” (Luca 23.43). De aceea apostolul Pavel spune, că el doreşte „să plece şi să fie împreună cu Hristos, pentru că este mult mai bine” (Filipeni 1.23). Hristos este acolo marele punct central al acelora care Îi aparţin; El este Cel care umple totul în toate (Efeseni 1.23). 2. În al doilea rând, cei care au adormit în Hristos sunt acolo şi în cerul al treilea, acesta este cerul cerurilor, locuinţa lui Dumnezeu (2 Corinteni 12.2-5). Ei se află în prezenţa directă a lui Dumnezeu şi aud cuvinte cereşti, care nu se pot spune, pe care un om de pe pământ nu are voie să le vorbească. Pavel vorbeşte aici tainic despre sine ca „un om în Hristos”, însă aceasta nu este fără motiv. Hristos este acolo, dar în principiu este şi locul tuturor acelora care sunt uniţi cu El ca ultimul Adam. 3. În al treilea rând, acest Paradis ceresc este conform cu Apocalipsa 2.7 Paradisul „lui Dumnezeu”. El nu poate pieri, ca Paradisul pământesc, din cauza oamenilor. El poartă pecetea desăvârşirii divine şi a lipsei păcatului şi a morţii. De aceea aici lipseşte şi pomul cunoştinţei binelui şi răului, din cauza căruia avem o conştiinţă care ne acuză. Este vorba numai despre pomul vieţii, care fără îndoială este o imagine despre Hristos ca început şi susţinător al vieţii noi, al omului nou, al creaţiei noi. De aceea noi avem dreptul, imitând pe marele apostol al naţiunilor, să vestim bogăţia de nepătruns a lui Hristos şi să facem cunoscut înţelepciunea nespus de mare a lui Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor (Efeseni 3.8-10). El a descuiat din nou Paradisul pentru noi şi ne-a deschis intrarea la Hristos, ca adevăratul „pom al vieţii”.

Article: 12     Scriptures: Iov

Bănuieli

Scriptures: Iov     Keywords: Iov

Pentru un credincios sincer nu este nimic mai dureros decât să fie acuzat pe bază de presupuneri nedovedite. Şi aceasta au făcut cei trei prieteni faţă de Iov. Ei nu puteau prezenta fapte, care ar fi fost capabile să convingă ... moreconştiinţa lui. În loc să facă aceasta, căutau o dovadă pentru bănuiala lor şi în cuvinte nestăpânite, deseori răzvrătite căutau să găsească aceasta la Iov greu încercat. Aceasta era pentru el deosebit de zdrobitor, şi noi ştim cât de dureros a simţit el aceasta. Duhul de critică, care stăpânea pe prieteni, i-a împiedicat să aştepte până când Dumnezeu va aduce adevărul lucrurilor la lumină. Căci fără îndoială la Iov era ceva de învinuit, dar el nu a făcut păcatele ascunse, la care ei făceau aluzie. Ei au depăşit orice limită, care s-ar fi cuvenit unei purtări de grijă plină de dragoste, şi nu s-au dat în lături să rostească pe faţă sentinţa lor aspră. Cu siguranţă Dumnezeu ne face cunoscut toate acestea, ca să ne atenţioneze cu privire la această greşeală fundamentală în judecarea celorlalţi credincioşi.

Nici un răspuns la o mie de întrebări

Scriptures: Iov 38.2     Keywords: Iov

Cine se cunoaşte câtuşi de puţin, simte că nu ni se cuvine să-l condamnăm pe Iov din cauza vorbirii lui revoltate. Înţelegem destul de bine, că prin suferinţa peste măsură de mare, pe care o avea de îndurat, şi-a ... morepierdut stăpânirea de sine şi deznădejdea s-a dezlănţuit. „De aceea nu-mi voi mai stăpâni gura; voi vorbi în strâmtorarea duhului meu”, a spus el însuşi (Iov 7.11). Însă acolo unde noi, oameni ca el, ne reţinem să rostim o sentinţă, este bine să cunoaştem gândurile lui Dumnezeu despre semenii noştri. Şi aici la Iov iese la lumină, cât de mult rău a făcut el prin cuvintele lui nestăpânite. Nu simţim noi la citirea în Iov 3.1 că are loc o îndreptare spre rău? Înainte de momentul acesta Iov era un model desăvârşit al liniştii credincioase în căile Domnului. Acest fel de gândire la caracterizat spre onoarea lui Dumnezeu, spre ruşinarea lui satan şi ca model pentru noi, cărora ne este recomandată spre imitare răbdarea lui Iov (Iacov 5.11).

Cine s-ar putea compara cu Dumnezeu?

Scriptures: Iov 40; 41     Keywords: Iov

Iov trebuia nu numai să cunoască cât de mic era el faţă de Dumnezeu, ci şi să mărturisească, că el a păcătuit; el trebuia să arate căinţă. De aceea Dumnezeu îi aminteşte acum de sentinţa lui temerară faţă de Dumnezeu, ... moreprin care el voia numai să se îndreptăţească pe sine însuşi: „Vrei tu deci să-Mi desfiinţezi judecata? Vrei să Mă condamni, ca să fii tu drept?” (Iov 40.8). Şi lui Iov i se cere să dovedească că el posedă şi puterea care se cuvine unui judecător moral aşa de sus poziţionat: puterea de a doborî pe cei mândri şi pe păcătoşi (Iov 40.9-14).

O viaţă trăită în harul lui Dumnezeu

Scriptures: Iov 42     Keywords: Iov

Marea luptă a sufletului, despre care ne-a vorbit cartea Iov, se apropie de sfârşit. Rezolvarea întrebărilor numeroase şi adânc pătrunzătoare în viaţa fiecărui om a fost dată, nu în cuvinte, nu în dogme ... morebine demonstrate, ci în inima umilă a celui suferind şi în împotrivitorul însuşi.

Căile de guvernare ale lui Dumnezeu

Scriptures: Iov     Keywords: Iov

Prietenii lui Iov puteau să-şi imagineze suferinţa numai ca răsplată. Ei puteau vedea pe Dumnezeu, care a trimis suferinţa, numai ca Judecător. Am remarcat aceasta deja altădată. Vrem acum să privim această greşeală sub un alt aspect. ... moreŞi atunci putem spune: ei credeau că lumea, aşa cum ea se prezenta privirii lor, ar trebui să dea o imagine a gândurilor lui Dumnezeu despre om. Sentinţa lui Dumnezeu cu privire la căile unui om era după părerea lor clar dedusă din situaţiile pământeşti ale acestuia. Tot ce era permis pe pământ, trebuie să fie o imagine fidelă în oglindă a gândurilor lui Dumnezeu în cer despre această chestiune. Aşa s-a ajuns că ei au bănuit pe Iov de mare făţărnicie, acum când asupra lui a venit o „judecată” aşa de îngrozitoare – tocmai în contrast cu viaţa lui de odinioară.

Suferinţele celui drept

Scriptures: Iov 16.10,11,16,17,20,21     Keywords: Iov

Această prezentare a suferinţelor celui drept, înconjurat de duşmani şi batjocoritori, ne aminteşte în chip viu de psalmi, în mod deosebit Psalmul 22. Chiar şi concordanţa unor expresii ne surprinde (Iov 16.10 şi Psalmul ... more22.13). Psalmul 22 este o prezentare profetică a suferinţelor lui Hristos la cruce. Ne-am referit deja, cum Iov în anumite privinţe în împrejurările lui este un model al Domnului Isus. Dar cât de cu totul alta este comportarea lui în aceste împrejurări decât comportarea Mântuitorului! În gura lui Iov nu se găsesc cuvintele: „Totuşi Tu eşti Cel Sfânt” (Psalmul 22.3), cu care Mântuitorul a primit toate suferinţele, chiar şi cele din partea oamenilor, din mâna Tatălui Său. Faţă de desăvârşirea lui Hristos, Iov arată – în aceleaşi împrejurări – ce este slăbiciunea omenească.

Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte!

Scriptures: Iov 19.23-27

Aici, ca răspuns la toate acestea, unde împrejurările, prietenii şi înainte de toate propria inimă rătăcitoare au încercat să-l înstrăineze tot mai mult şi tot mai departe de Dumnezeu, lumina credinţei începe ... moredeodată să lumineze întunericul drumului de suferinţe al lui Iov. Ce spune el acum nu se potriveşte în cadrul gândurilor lui de odinioară, contrazice cele mai multe din cele pe care el le-a exprimat până acum. Nici nu sunt gândurile lui proprii, ci el se alătură momentelor, pe care le-am cunoscut deja, în care Duhul lui Dumnezeu l-a luminat, la fel de neaşteptat ca şi acum. Gândul la Mijlocitorul (Iov 9.33), la Martorul în ceruri (Iov 16.19) şi la o înviere a morţilor (Iov 14.14) sunt contopite aici în cunoaşterea că Salvatorul lui trăieşte şi că Acesta, chiar dacă trupul nenorocit al lui Iov va pieri, va triumfa cândva asupra țărânei. Atunci Iov îl va vedea ca Dumnezeu al lui şi se va bucura personal în El, şi inima lui priveşte spre acest moment cu o dorinţă mare (Iov 19.25-27).