Keyword: Calvin/Arminius

Keywords: Calvin/Arminius; Voinţa liberă

Chiar dacă nu bănuim la prima vedere, această întrebare este totuși un fundament serios al credinței noastre. Cu siguranță, un răspuns la această întrebare nu este ușor și mulți au încercat deja să răspundă la ... moreaceastă întrebare. Prin urmare, astăzi putem fi foarte recunoscători că atât de mulți au abordat deja această întrebare și că avem la dispoziție o multitudine de gânduri.

Întrebare la articolul „Tatăl iubeşte pe Fiul”

Keywords: Calvin/Arminius; Stricăciunea omului

Eu nu cred că Dumnezeu şi Fiul Său numesc bună autocritica nimicitoare în sensul „în noi nu era nimic plăcut”. Cine vorbeşte în felul acesta, după părerea mea calomniază într-un anumit fel pe Dumnezeu, ... morecăci omul ca şi creatură a lui Dumnezeu cu toată căderea în păcat nu poate fi total rău!! Cu toate acestea modestia şi efortul permanent pentru credinţă şi urmare a lui Hristos sunt desigur importante pentru om.

Vine credința înainte sau după nașterea din nou?

Scriptures: Efeseni 2; Ioan 3; Ioan 5; Ioan 8     Keywords: Naşterea din nou; Calvin/Arminius; Credinţă

Unii se întreabă unde și cum este implicată credința din partea omului în nașterea din nou. Am spus-o deja: firea veche a lui Adam nu are credință în Dumnezeu. Oamenii pot avea credință în propriile capacități sau ... moreîn semenii lor, etc., dar credință în Dumnezeu nu au. . Înainte ca omul să fie adus la viață sau născut din nou, el nu are o credință adevărată, dumnezeiască. Dar când cineva este născut din nou, Dumnezeu îi dă credință în El odată cu viața nouă. Această credință este un dar de la Dumnezeu: „Prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi; este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2.8).

Predestinare dublă?

Keywords: Calvin/Arminius; Alegerea/Predestinarea

Dacă nu ar fi fost păcatul, omul ar fi trăit veșnic pe pământ și nu în cer. Și mulți dintre cei care nu au fost aleși înainte de întemeierea lumii vor trăi și ei pe pământ pentru eternitate! Toți cei care ... moresunt răscumpărați din păcatul lor și nu sunt aleși mai dinainte din veșnicie (de exemplu, credincioșii din Împărăția de o mie de ani) vor locui în veșnicie pe pământul nou, curățat, nu în cer (Apocalipsa 21.1-8). Pe lângă aceasta, Dumnezeu a ales un anumit grup (mădularele Bisericii) pentru a primi toate binecuvântările cerești și pentru a locui acolo în cer, în veșnicie, cu El; Biserica (Adunarea) va fi cortul lui Dumnezeu la restul oamenilor răscumpărați.

Poate un credincios să cadă din har?

Scriptures: Ioan 3.16,17; Ioan 5.21; Efeseni 2.4,5     Keywords: Calvin/Arminius; Mântuire; Siguranţa mântuirii; Mântuirea nu se pierde

Nimic nu a denaturat mai mult învățătura creștină decât doctrina, acceptată de mulți, că s-ar putea cădea din har. Dar dacă un om ar putea deveni copil al lui Dumnezeu în virtutea propriei sale voințe, el ar putea deveni ... moredin nou sclavul lui satan în clipa următoare în virtutea aceleiași voințe. Dar, așa cum niciun om nu poate deveni copil al lui Dumnezeu prin efectul propriei sale voințe, tot așa niciun om nu poate anula relația pe care Dumnezeu Însuși a stabilit-o și instituit-o.

Romani 8.28-30

Scriptures: Romani 8.28-30     Keywords: Alegerea/Predestinarea; Calvin/Arminius; Planul lui Dumnezeu; Hotărârea lui Dumnezeu

Planul lui Dumnezeu de răscumpărare cuprinde toate veacurile, el se întinde efectiv din veşnicie în veşnicie. El este prezentat foarte pe scurt în câteva versete în epistola către Romani 8 (Romani 8.28-30). ... moreÎnsă planul acesta nu cuprinde pe toţi oamenii, ci el se îndreaptă spre o anumită grupă de oameni, şi anume spre aceia „care iubesc pe Dumnezeu”. Cine sunt aceştia? Ei sunt poporul Lui; copiii proprii ai lui Dumnezeu, născuţi din El şi Duhul Lui. Ei savurează promisiunea divină, garanţia divină: „Dar ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru cei care sunt chemaţi potrivit planului Său” (Romani 8.28).

Romani 9.14-24

Scriptures: Romani 9.14-24     Keywords: Suveranitate; Predestinarea dublă; Alegerea/Predestinarea; Calvin/Arminius

Omul, raţiunea carnală, întreabă: Dacă Dumnezeu din doi oameni la fel de păcătoşi salvează pe unul şi pe celălalt îl lasă să se piardă, nu acţionează El atunci nedrept? Întrebarea în sine dovedeşte deja ... morearoganţa inimii omeneşti, prin aceea că ea îşi revendică dreptul pentru om de a putea evalua şi judeca pe Dumnezeu, în loc să se lase evaluat de El şi să se supună judecăţii Lui. Nu poate fi altfel: de îndată ce eu pun la îndoială autoritatea suverană a lui Dumnezeu, eu devin criticul şi judecătorul lui Dumnezeu. Nu El judecă, ci eu judec. Gândirea naturală a omului se ridică de fapt împotriva unui adevăr care rezultă tocmai din natura divină, se întemeiază pe ea. Dacă Dumnezeu este Dumnezeu, El trebuie să fie suveran în tot ce face. Orice învăţătură, care tăgăduieşte maiestatea absolută a lui Dumnezeu sau vrea să-L prezinte ca fiind indiferent faţă de păcatul şi nenorocirea omului, este împotriva adevărului şi nedemnă de Dumnezeu. Dumnezeu este lumină, şi este imposibil ca lumina să se unească cu întunericul din inima omenească; Dumnezeu este dragoste, şi dragostea este liberă să acţioneze conform sfinţeniei naturii ei.

Iuda 4; Proverbele 16.4; 2 Petru 2.1

Scriptures: Iuda 4; Proverbele 16.4; 2 Petru 2.1     Keywords: Suveranitate; Predestinarea dublă; Alegerea/Predestinarea; Calvin/Arminius

Este remarcabil faptul că Duhul Sfânt spune despre acești oameni imediat după aceea că ei erau deja înscriși de mult timp pentru această judecată. Așadar, înainte de a se face vreo descriere a acestor oameni, se spune că ... morejudecata asupra lor este deja stabilită. Calvin a dedus de aici că anumiți oameni au fost deja respinși veșnic de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, așa cum alții sunt aleși veșnic. Dacă ar fi așa, ...

Predestinarea – consecința credinței noastre?

Scriptures: Efeseni 1.4; Romani 8.29,30; Romani 9     Keywords: Alegerea/Predestinarea; Calvin/Arminius

Privită din acest punct de vedere, doctrina predestinării este o comoară infinit de mângâietoare pentru creștinul credincios. El învață din ea că toată fericirea lui se bazează pe dragostea eternă și pe planurile eterne ... moreale lui Dumnezeu. Această conștientizare îl desprinde de sine însuși și îl aduce într-o legătură mai strânsă cu Dumnezeu. Îi așază picioarele pe un teren ferm, de neclintit, căci ce este mai sigur decât dragostea veșnică a lui Dumnezeu? Ea înlătură orice gând despre propria activitate și propriul caracter ales; căci „nu este [sau: nu depinde] de la cine vrea, nici de la cine aleargă, ci de la Dumnezeu, care Se îndură” (Romani 9.16). Din păcate, omul a abuzat de acest adevăr glorios și l-a pus ca o piatră de poticnire în calea păcătosului pierdut. Nimic nu este mai contrar Scripturii și planului Duhului Sfânt decât această utilizare greșită. Predestinarea este un adevăr care trebuie învățat în Biserica (Adunarea) lui Hristos, dar nu este potrivit pentru predicile adresate lumii. Păcătoșilor pierduți trebuie să li se propovăduiască Evanghelia harului lui Dumnezeu în Hristos; trebuie să li se ceară în locul lui Hristos să se împace cu Dumnezeu. Chiar dacă predicatorul Evangheliei știe că vor crede doar atâția câți sunt rânduiți pentru viața veșnică, el nu trebuie să includă predestinarea în predicarea sa. Dacă o face, el discreditează proclamarea harului lui Dumnezeu și simțul responsabilității omului în ceea ce privește acceptarea Evangheliei. Niciodată apostolii nu au procedat în acest mod. Ei au predicat Evanghelia tuturor creaturilor; i-au determinat pe oameni să creadă. Dar ei îi instruiau cu privire la predestinare doar pe cei care credeau adevărul creștin. Așa că se cuvine și acum să se procedeze la fel. Doctrina predestinării este la locul ei în interiorul casei, pentru întărirea și mângâierea credincioșilor. Diavolul este cel care i-a atribuit un loc în afara casei, pentru poticnirea sufletelor îndurerate.

Este adevărat, că nu toți oamenii pot crede?

Scriptures: Marcu 16.16; Ioan 3.16; 1 Timotei 2.4-6: Tit 2.11; Evrei 2.9; 2 Petru 3.9     Keywords: Suveranitate; Predestinarea dublă; Alegerea/Predestinarea; Planul lui Dumnezeu; Calvin/Arminius

Aceste pasaje (vezi mai sus) ne dau o mărturie clară și fără echivoc a harului divin față de toți, fără a lua în considerare responsabilitatea omului sau planurile veșnice ale lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu arată clar ... morecă omul este responsabil și că Dumnezeu poate acționa fără restricții. ...

Siguranţă, certitudine şi savurare

Keywords: Siguranţa mântuirii; Calvin/Arminius; Pace cu Dumnezeu

Noi toţi ne aflăm în călătoria foarte importantă din timp în veşnicie, şi nimeni dintre noi nu ştie cât de aproape este el de ţintă. Curând, probabil pe neaşteptate, călătoria noastră se poate sfârşi. De ... moreaceea se merită osteneala să ne întrebăm, unde se termină ea.

Scriptures: Romani 9.18,19; 1 Timotei 2.4; 2 Petru 3.9     Keywords: Suveranitate; Alegerea/Predestinarea; Calvin/Arminius

Subiectul referitor la suveranitatea lui Dumnezeu, pe de o parte, și la responsabilitatea omului, pe de altă parte, i-a frământat și uneori divizat pe creștini timp de multe secole. Chiar și astăzi, aici și acolo se duc bătălii ... moreaprige - sub drapelul susținerii adevărului lui Dumnezeu. Dacă această bătălie poate fi câștigată cu adevărat de o parte sau de alta rămâne o întrebare deschisă. În această bătălie, oamenii vor adesea să joace ambele părți ale monedei una împotriva celeilalte, pentru că sunt mulțumiți doar cu un sistem de gândire în care totul poate fi explicat în mod omenesc și logic. Când vine vorba de mântuirea omului, unii sunt de părere că alegerea făcută de Dumnezeu este valabilă de neclintit (ceea ce este adevărat), astfel încât omul nu poate evita acest „har irezistibil”. Ceilalți îl văd pe om atât de liber în deciziile sale, încât cred că omul se are principial pe sine însuși în propriile mâini, ca să devină mântuit sau nu. Dar există și tot mai mulți creștini care încearcă să meargă pe o cale de mijloc, recunoscând mai mult sau mai puțin smeriți că gândurile și căile lui Dumnezeu sunt mai înalte decât cele ale omului (Isaia 55.9).

Exodul 12.13

Scriptures: Exodul 12.13     Keywords: Siguranţa mântuirii; Sânge; Calvin/Arminius; Pace cu Dumnezeu

Dacă un israelit ar fi fost întrebat despre savurarea păcii sale, ce ar fi răspuns? Ar fi spus el: știu că nu există o altă cale de ieșire pentru mine, decât sângele mielului și știu că aceasta este o cale divină ... moreperfectă; mai mult, știu că sângele a fost vărsat și stropit pe ușorii ușii mele; dar, în ciuda acestui fapt, nu mă simt cu totul liniștit; nu sunt pe deplin sigur că sunt în siguranță. Mă tem că nu prețuiesc sângele așa cum ar trebui, nici nu iubesc pe Dumnezeul părinților mei așa cum ar trebui? Ar fi fost acesta răspunsul lui?