Keyword: Heavenly Calling

Geneza 5.18-24; Evrei 11.1-6

Scriptures: Geneza 5.18-24; Evrei 11.1-6     Keywords: Chemarea cerească

Principiile, care erau valabile în timpurile la care se referă în principal Vechiul Testament, erau foarte diferite de principiile după care acţionează Dumnezeu cu ai Săi în timpul de acum şi la care ei au fost chemaţi de El ... moresă umble. Şi totuşi este interesant să se vadă cum Dumnezeu a trezit în credincioşii acelor zile (în mod deosebit în credincioşii despre care este vorba în Evrei 11) martori independenţi ai unui principiu mare. Acest principiu a ieşit în mod deosebit la lumină atunci când Domnul Isus Hristos a făcut lucrarea, pe care Tatăl I-a dat-o s-o facă, şi după aceea S-a reîntors în cer. Aceşti martori existau atât înainte cât şi în timpul epocii iudaice.

Ce înseamnă „taina” pentru practica noastră creştină?

Scriptures: Coloseni 2.12; Coloseni 3.1,3,4; Efeseni 2.5,6; Efeseni 3.10; Efeseni 6.12     Keywords: Taină; Chemarea cerească; Orientarea de viaţă cerească; Orientare de viaţă pământească

Binecuvântările pământeşti şi făgăduinţele pământeşti, care au fost date israeliţilor, au făcut chemarea lor să fie o chemare pământească. Binecuvântările spirituale din cer şi speranţa credincioşilor ... moreîn Domnul Isus fac chemarea lor să fie o chemare cerească. Dar există un adevăr de o natură deosebită cu privire la Adunare (Biserică) şi la relaţia ei cu Hristos, şi cum stă ea în El înaintea lui Dumnezeu, un adevăr care deschide privilegii care au o orânduială mai înaltă chiar decât aceea despre care este vorba în epistola către Evrei. Şi acestea fac chemarea Adunării (Bisericii) să fie în mod necesar cerească, cu toate că această expresie specială nu se întâlneşte în locurile din Scriptură care se referă la ea. Acest adevăr este numit „taina”; şi eu sunt pe deplin convins că adevărata natură a Adunării (Bisericii) nu poate fi înţeleasă, dacă nu se are o cunoaştere clară a adevărurilor pe care le cuprinde noţiunea „taină” şi care o caracterizează. Voi încerca să arăt pe scurt în diverse pasaje ceea ce eu consider important din punct de vedere practic cu privire la „taină” ...

Evrei 3.1

Scriptures: Evrei 3.1     Keywords: Chemarea cerească; Teologia legământului; Dispensaţionalism

Nu este lipsit de importanţă să ne gândim că în timp ce „chemarea cerească” depinde de înălţarea Domnului Isus Hristos în cer, totuşi credinţa credincioşilor Vechiului Testament era mult mai ... moreînainte în chemarea şi împrejurările lor. Astfel Domnul a chemat pe Avraam din patria sa şi din rudenia sa şi din casa sa părintească să meargă într-o ţară pe care El i-o va arăta. Şi desigur a fost un act de credinţă, că Avraam a fost ascultător şi a plecat, „fără să ştie unde se ducea”.

... şi un credincios din Împărăţia de o mie de ani

Scriptures: Evrei 3.1     Keywords: Chemarea cerească; Împărăţia de o mie de ani

În primul punct mare al doctrinei, credinciosul ceresc şi credinciosul pământesc se află împreună pe acelaşi teren. La amândoi păcatele sunt spălate în sângele Mielului: acest adevăr mare este comun celor ... moredoi, şi aceasta este valabil pentru fiecare credincios începând de la întemeierea lumii. Deci, deoarece această învăţătură mare este foarte clară şi neîndoielnică pentru amândoi, există tendinţa şi cursa să se deducă din aceasta că şi cu toate celelalte învăţături este tot aşa. Şi această cursă conduce totdeauna tot mai jos. Va trage tot mai mult spre cele pământeşti şi nu spre cele cereşti. Aceasta înseamnă că chemarea şi binecuvântarea cerească a credincioşilor sunt degradate la nivelul celor pământeşti.

2 Corinteni 5.20; Efeseni 6.20

Keywords: Chemarea cerească; Ambasador; Mesager; Cetăţeni ai cerului

Pe 2 august 1990, invazia Kuweitului de către Irak a șocat întreaga lume. În câteva zile, atenția întregii lumi a fost îndreptată spre unele ambasade străine din Kuwait City. Ar fi îndrăznit armata ... moreirakiană să sfideze dreptul internațional și să invadeze aceste ambasade? Cum ar trata ea personalul? Invadarea unei ambasade sau rănirea unui ambasador ar fi o confruntare directă cu țările pe care le reprezintă. Trimiterea unui ambasador sau a unui reprezentant dintr-o țară în alta a fost o practică obișnuită timp de secole. În Noul Testament, cuvântul ambasador este folosit de două ori. În primul rând, apostolul Pavel folosește acest termen ca imagine pentru a-i ajuta pe creștinii credincioși să înțeleagă rolul lor pe pământ. „Noi suntem deci ambasadori pentru Hristos”, scrie el, „ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi” (2 Corinteni 5.20). Iar mai târziu, închis în închisoare, el a declarat: „Sunt un ambasador în lanțuri” [pentru Evanghelie] (Efeseni 6.20). Imaginea creștinului credincios ca ambasador al lui Isus Hristos este la fel de relevantă astăzi.

Care este de fapt esența, conținutul, scopul adevăratei vieți creștine?

Scriptures: Iosua 3; 1 Corinteni 10     Keywords: Binecuvântări (creştine); Creştinism; Chemarea cerească; Luptă

Dacă ai fi întrebat ca și creștin: Care este de fapt esența, conținutul, scopul adevăratei vieți creștine? Ce este de fapt deosebit în a fi creștin? Atunci probabil ai spune, că tu ai primit iertarea păcatelor prin Hristos și ... morecă ai fost eliberat de puterea păcatului. Poate vei mai spune și că esența vieții creștine este speranța ta de a fi într-o zi „la Isus”. Și dacă ai venit de curând la credință, atunci acest limbaj este complet normal. Dar dacă ești creștin credincios de ani de zile și ai ajuns să-L cunoști un pic mai bine pe Domnul Isus, atunci ar trebui să poți spune mai mult decât că păcatele îți sunt iertate și că cerul te așteaptă acum.

Efeseni 1.16-23

Scriptures: Efeseni 1.16-23     Keywords: Dispensaţionalism; Teologia legământului; Chemarea cerească

Este o tendinţă generală în practica duhului omenesc să despartă pe Hristos şi Biserica. Aceasta are loc în mod deosebit atunci când este vorba de acele relaţii ale unităţii intime, pe care Scriptura le arată şi pe care ... morele accentuează ca însuşiri speciale ale chemării creştine. Care din marile grupe din creştinătate este cu adevărat conştientă, că Biserica este aşa de mult legată cu Hristos în cer, că organizarea Bisericii primeşte un caracter esenţial tocmai prin acest fapt? Bisericile romane, anglicane, nonconformiste, ca să nu mai vorbim de cele greceşti, toate nu recunosc că legătura vie între Biserică şi Capul ei înviat aflat în cer nu numai că nu este o idee pur abstractă, pur teoretică şi total inactivă, ci este un principiu vital, care ar trebui să se vadă în orice activitate.