Versete călăuzitoare: Exodul 34.29,30 „(29) Şi a fost aşa: când a coborât Moise de pe muntele Sinai – şi cele două table ale mărturiei erau în mâna lui Moise când a coborât de pe munte – Moise nu ştia că pielea feţei lui strălucea pentru că vorbise cu El. (30) Şi Aaron şi toţi fiii lui Israel l-au văzut pe Moise şi, iată, pielea feţei lui strălucea; şi s-au temut să se apropie de el.“; 2 Corinteni 3.18 „Iar noi toţi, privind ca într-o oglindă, cu faţa descoperită, gloria Domnului, suntem transformaţi în acelaşi chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.“

Exodul 34.29,30: Şi a fost aşa: când a coborât Moise de pe muntele Sinai – şi cele două table ale mărturiei erau în mâna lui Moise când a coborât de pe munte – …  Şi Aaron şi toţi fiii lui Israel l-au văzut pe Moise şi, iată, pielea feţei lui strălucea; şi s-au temut să se apropie de el.

Strălucirea de pe faţa lui Moise era reflecţia acelei Legi, pe care omul nu putea s-o suporte. De aceea Moise şi-a acoperit faţa, căci orice rază de pe faţa lui făcea o cerere omului, pe care omul nu putea s-o împlinească şi care îl făcea să aibă teamă. De unde venea această glorie pe faţa lui Moise? Moise a fost singur cu Dumnezeu pe munte, şi când a coborât de pe munte, gloria lui Dumnezeu se reflecta de pe faţa lui.

Pavel foloseşte aceasta, ca să ne ilustreze ce se întâmplă când noi petrecem timp în prezenţa Domnului nostru şi „privim gloria Sa”:

2 Corinteni 3.18: Iar noi toţi, privind ca într-o oglindă, cu faţa descoperită, gloria Domnului, suntem transformaţi în acelaşi chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.

Chiar dacă este gloria deplină a lui Dumnezeu, care străluceşte şi pe care noi o privim, noi nu ne temem, căci noi avem îndreptăţirea, nu condamnarea, deoarece lucrarea, pe care Hristos a făcut-o, este desăvârşită şi suficientă.

Dacă noi privim gloria Domnului, aceasta ne va marca şi forma! Dacă practicăm o părtăşie strânsă şi intimă cu Hristos, noi vom deveni tot mai mult asemenea Domnului din punct de vedere moral. Cu siguranţă am întâlnit o persoană care ne-a dat impresia că ea trăieşte o părtăşie strânsă cu Hristos. Cât de des pot alţii să primească această impresie despre noi? Cu regret deseori lăsăm în urma noastră imaginea persoanei noastre proprii în loc de imaginea lui Hristos.

Cât timp petrecem noi efectiv în prezenţa Domnului? Pentru ca să reflectăm gloria lui Dumnezeu, trebuie să ne luăm timp de părtăşie cu Domnul: dacă ceva trebuie să iese în afară, trebuie mai întâi ca ceva să intre înăuntru; aceasta înseamnă, dacă vrem să radiem ceva, trebuie mai întâi ca acel ceva să ne iradieze. Noi trebuie să ne luăm timp să fim în prezenţa sfântă, minunată a Domnului nostru şi acolo să ne bucurăm de El.

Tradus de la: Zeit mit dem Herrn

Titlul original: „Spending time with the Lord“
din periodicul Scripture Almanac;
Extras din articolul „Surpassing Glory and Surpassing Power“ din Occasional Papers, vol. 2, 1884

Traducere: Ion Simionescu