Praise-&-Worship-Events sunt, înainte de toate, o experiență în comun. Acest sentiment de părtășie devine adesea cu atât mai mare cu cât sunt mai multe persoane prezente. Dar, mai ales în chestiunile legate de părtășie și apoi în legătură cu închinarea, există multe indicii în Cuvântul lui Dumnezeu că nu este indiferent cum și cu cine ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu pentru a ne închina Lui. Pentru participanţii la Praise-&-Worship-Events nu se pune nici o condiţie. Dacă ar fi fost vorba despre o evanghelizare sau o zi a tineretului, atunci ar fi fost de înțeles că oricine poate veni. Dar aici este vorba despre privilegiul creștinului credincios de a aduce închinare (Worship; jertfă de laudă) lui Dumnezeu.
Dacă cineva are un prieten necredincios care este interesat să vină cu el, poate fi luat cu sine fără rezerve, aşa se spune. Închinarea împreună trebuie să fie folosită în acest caz pentru evanghelizare. Dar este aceasta conform cu Scriptura? Cuvântul lui Dumnezeu spune de mai multe ori:
Proverbele 15.8: Jertfa celor răi este o urâciune pentru Domnul, dar rugăciunea celor drepţi este desfătarea Sa. (compară cu Proverbele 21.27).
Cum putem să ne aducem „jertfele” acolo unde și cel neevlavios o poate face, dar de care Dumnezeu nu se bucură? De asemenea, la astfel de Events nu contează dacă un participant, care se numește pe sine creștin, trăiește în păcat (de exemplu, relații sexuale prenupţiale, care adesea nu mai sunt considerate astăzi un păcat - ca să numim doar un aspect) sau dacă este adeptul unor învățături rele; nimănui nu-i pasă. Dar Dumnezeu interzice părtășia cu astfel de oameni și spune clar că noi suntem responsabili pentru cei cu care avem părtășie (1. Corinteni 10.14,15 „(14) De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de idolatrie. (15) Vorbesc ca unora cu judecată: judecaţi voi ce spun.“):
2. Corinteni 6.14,15: Ce legătură este între dreptate şi fărădelege sau ce comuniune are lumina cu întunericul? Şi ce înţelegere are Hristos cu Belial sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
1. Corinteni 5.11: Dar acum v-am scris să nu vă însoţiţi cu vreunul care, numit frate, este curvar.
Există o separare la fel de categorică şi de învățătorii răi, precum este faţă de cei care trăiesc în răul moral și sunt numiți frați (2Ioan 9 „Oricine merge înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, nu-L are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura lui Hristos, acela Îl are şi pe Tatăl şi pe Fiul.“; 2. Timotei 2.18-22 „(18) care s-au abătut de la adevăr, spunând că învierea a fost deja; şi răstoarnă credinţa unora. (19) Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu rămâne, având pecetea aceasta: „Domnul îi cunoaşte pe cei care sunt ai Săi“ şi: „Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de nedreptate!“ (20) Dar într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre onoare şi altele spre dezonoare. (21) Deci, dacă cineva se va curăţi pe sine însuşi de acestea, va fi un vas spre onoare, sfinţit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună. (22) Dar fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte dreptatea, credinţa, dragostea, pacea, cu cei care-L cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.“). Şi în acest caz nu este posibilă nici cea mai mică părtășie - nici măcar un simplu salut. Dar la Praise-&-Worship-Events este vorba tocmai de experiența comună, sau cel puțin așa se proclamă în mod deosebit.
În epistola către Evrei 13.10 „Noi avem un altar de la care n-au dreptul să mănânce cei care slujesc în cort;“ se spune despre creștinii credincioşi:
Evrei 13.10: Noi avem un altar de la care n-au dreptul să mănânce cei care slujesc în cort.
Aceasta înseamnă că: chiar și cei care participă la un serviciu divin iudaic, care a fost stabilit cândva de Dumnezeu, nu au dreptul de a participa la închinarea creștină. Cu atât mai mult este valabil aceasta pentru cei care aparțin încă „lumii actuale rele” (Galateni 1.4) sau pentru cei care trăiesc în păcat!
Partea anterioară Partea următoare
Tradus de la: Buchvorstellung: Anbetung im 21. Jahrhundert
Traducere: Ion Simionescu