Vestirea şi aşteptarea lui Mesia-Împăratul

Numai în evanghelia după Matei i se vesteşte lui Iosif naşterea Fiului lui David (Matei 1.1 „Cartea genealogiei lui Isus Hristos, fiu al lui David, fiu al lui Avraam.“), a lui Mesia-Împăratul (Matei 1.16,17 „(16) şi Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se numeşte Hristos. (17) Deci toate generaţiile de la Avraam până la David sunt paisprezece generaţii; şi de la David până la deportarea în Babilon, paisprezece generaţii; şi de la deportarea în Babilon până la Hristos, paisprezece generaţii.“) cu referire la faptul că acum s-a împlinit Isaia 7.14 „De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată şi va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel.“ (Matei 1.18-25). Când Ahaz a refuzat să aleagă un semn pentru faptul că Dumnezeu va salva poporul Israel de vrăjmaşii lui, citim în Isaia 7.14 „De aceea, Domnul Însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată şi va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel.“ că „Domnul Însuşi vă va da un semn”. Semnul era un Copil cu Numele Emanuel, ceea ce înseamnă: Dumnezeu este cu noi. Deja atunci Dumnezeu în harul Său era cu poporul Său, fără să ţină seama de faptul că ei au provocat mereu pe Dumnezeul lor prin idolatrie şi comportare greşită.

În afară de Isaia, Numele acesta se mai întâlneşte o singură dată în Noul Testament, şi anume în evanghelia după Matei 1.23 „„Iată, fecioara va fi însărcinată şi va naşte un Fiu şi-I vor pune numele Emanuel“, care tradus este: Dumnezeu cu noi.“; acolo El se referă la Domnul Isus. „Dumnezeu este cu noi” – aceasta trebuia să caracterizeze viaţa lui Isus, Salvatorul, şi să se împlinească făgăduinţele Vechiului Testament. Mulţi vorbeau despre venirea lui Mesia-Împăratul. Venirea Lui este legată deseori de Împărăţie şi de domnia regală (de exemplu 2. Samuel 7.12-16 „(12) Când se vor împlini zilele tale şi vei adormi cu părinţii tăi, voi ridica sămânţa ta după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. (13) El va zidi o casă Numelui Meu şi Eu voi întări tronul împărăţiei lui pentru totdeauna. (14) Eu îi voi fi tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face nelegiuire, îl voi mustra cu nuiaua omenească şi cu loviturile fiilor oamenilor. (15) Dar îndurarea Mea nu se va îndepărta de la el, cum am luat-o de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta. (16) Şi casa ta şi împărăţia ta vor fi întărite pentru totdeauna înaintea ta; tronul tău va fi neclintit pentru totdeauna»“.“; Isaia 9.1-6; Daniel 7.13,14 „(13) Am privit în viziunile de noapte şi, iată, Unul ca un Fiu al Omului venea cu norii cerurilor; şi s-a apropiat de Cel Bătrân de zile şi L-au adus înaintea Lui. (14) Şi I s-a dat stăpânire şi glorie şi o împărăţie, pentru ca toate popoarele, naţiunile şi limbile să-I slujească. Stăpânirea Lui este o stăpânire eternă, care nu va trece, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită.“; Luca 1.32.33). De aceea aşteptarea iudeilor credincioşi din timpul Domnului era ca ei în sfârşit să fie eliberaţi prin Mesia de stăpânirea străină a romanilor şi să înceapă timpul Împărăţiei făgăduite (Marcu 15.43 „venind Iosif din Arimateea, un consilier onorabil, care aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu, a îndrăznit şi a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.“; Luca 19.11 „Dar, auzind ei acestea, El a adăugat şi a spus o parabolă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei gândeau că Împărăţia lui Dumnezeu urma să se arate îndată.“). Domnul Isus Însuşi a vorbit despre aceasta (Matei 4.17 „De atunci a început Isus să predice şi să spună: „Pocăiţi-vă, pentru că s-a apropiat Împărăţia cerurilor“.“; Luca 22.30 „ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în Împărăţia Mea, şi să staţi pe tronuri, judecându-le pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel“.“). Iudeii sperau chiar la locuri mai bune în această Împărăţie (Matei 20.21 „Şi El i-a spus: „Ce vrei?“ Ea ·I-a zis: „Spune ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta, în Împărăţia Ta“.“).

De ce nu s-au împlinit aşteptările

Însă speranţa şi aşteptarea Împărăţiei au fost complet distruse. Isus a fost luat captiv de mai marii poporului Său, după trei ani de slujire publică, şi condamnat la moarte, cu toate că El era nevinovat. Guvernatorul roman a executat pedeapsa cu moartea prin răstignire. Ucenicii, care erau în călătorie spre Emaus, au zis: „Dar noi speram că El este Acela care va răscumpăra pe Israel” (Luca 24.21).

Desigur Domnul a făcut dinainte aluzie la aceasta. Mai întâi indirect, atunci când El în parabole a vorbit ucenicilor despre Împărăţia cerurilor[1], că Împărăţia va veni mai întâi într-o altă formă, deosebită (de exemplu Matei 13). Apoi şi foarte direct, ca de exemplu în Matei 16.21; 17.22,23; 20.17-19 „(16:21) De atunci, Isus a început să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere multe de la bătrâni şi de la preoţii de seamă şi de la cărturari şi să fie omorât şi a treia zi să învieze.“ „(17:22) Şi, pe când locuiau ei în Galileea, Isus le-a spus: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor; (17:23) şi ei Îl vor omorî şi a treia zi va învia“. Şi ei s-au întristat foarte mult.“ „(20:17) Şi Isus, suindu-Se la Ierusalim, a luat la Sine pe cei doisprezece ucenici deoparte, pe drum, şi le-a spus: (20:18) „Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat preoţilor de seamă şi cărturarilor; şi Îl vor condamna la moarte (20:19) şi Îl vor preda naţiunilor ca să-L batjocorească şi să-L biciuiască şi să-L răstignească; şi a treia zi va învia“.“. Însă până la sfârşit ucenicii nu au renunţat la speranţa în instaurarea Împărăţiei.

Ce s-a ales deci din „Dumnezeu este cu noi”? Noi ştim, şi de asemenea şi ucenicii au înţeles treptat după înviere: şi anume că Hristos trebuia mai întâi să sufere înainte de glorificarea Lui (Luca 24.26 „Nu trebuia să pătimească Hristosul acestea şi să intre în gloria Sa?““; Evrei 2.9 „dar Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii datorită morţii pe care a suferit-o, încununat cu glorie şi onoare, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru fiecare.“). Cum altfel ar fi putut Domnul Isus să devină Salvatorul tuturor oamenilor, pentru iudei şi pentru păgâni (Isaia 49.6 „Şi El zice: „Este puţin să fii robul Meu, ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să întorci pe cei păstraţi ai lui Israel; te voi da şi ca lumină a naţiunilor, ca să fii mântuirea Mea, până la capătul pământului“.“; Faptele apostolilor 13.47 „pentru că aşa ne-a poruncit Domnul: «Te-am pus să fii lumină a naţiunilor, ca să fii spre mântuire până la marginea pământului»“.“; Efeseni 2.11-22)? Cum putea El să devină Răscumpărătorul tău şi al meu? Cum ar fi putut fi alcătuită Adunarea, a cărei construire a fost anunţată de Domnul Isus în Matei 16.18 „Şi Eu de asemenea îţi spun că tu eşti Petru şi pe această stâncă voi zidi Adunarea Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor învinge.“? „Dumnezeu este cu noi” într-un mod mult mai înalt decât noi ne-am fi putut gândi şi imagina vreodată.

Făgăduinţele lui Dumnezeu se împlinesc întotdeauna

Ce este deci cu Împărăţia? S-a terminat cu ea? Nu, ea va veni exact aşa cum a fost anunţată. Niciuna din făgăduinţele lui Dumnezeu nu se pierde. Domnul ca Cel prins a vestit înaintea sinedriului: „De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului” (Matei 26.64). El va face judecata (Matei 25.31-46) şi Împărăţia păcii poate începe. Ea nu va avea sfârşit, aşa cum spune Isaia 9.6 „✡ Pentru că un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; şi-I vor pune numele: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte al eternităţii, Domn al păcii.“. În împlinirea făgăduinţelor se arată „Dumnezeu este cu noi”.

Când în viaţa noastră nu se împlinesc făgăduinţele

Cu toate că fără îndoială trebuie să se spună deja că cele mai multe aşteptări din viaţa noastră se împlinesc realmente, uneori însă se poate ca pe pământ ţelurile, dorinţele, speranţele să nu se împlinescă sau nu se împlinesc aşa cum noi ne-am aşteptat. Probabil noi, de exemplu, trebuie să avem parte de respingeri la concurarea pentru ocuparea unui post, sau să nu reuşim la un examen, sau poate să fim refuzaţi la peţirea partenerului de căsnicie. Este posibil să avem deodată parte de pierderea locului de muncă sau de boală. Uneori poate fi foarte dur şi foarte trist, când este vorba de viaţă şi moarte şi pierzi un om iubit. De cele mai multe ori ne-am rugat stăruitor, şi alţii împreună cu noi. Însă cu toate acestea rezultatul a fost altul. Nu a avut loc nici o minune, pe care noi am cerut-o. Foarte repede putem deznădăjdui şi să întrebăm: Unde era Dumnezeu? Nu ne aude El? Ne pedepseşte Dumnezeu pentru ceva din viaţa noastră? Este Dumnezeu împotriva noastră?

În astfel de situaţii Emanuel („Dumnezeu este cu noi”) născut în lumea noastră şi moartea Lui aparent fără rost este o mângâiere foarte puternică. De ce? Nu prin naştere, ci numai prin moartea şi învierea Lui am putut noi fi salvaţi şi primi viaţa veşnică, care are acum pentru noi un sens şi un ţel veşnic. Chiar dacă întrebări referitoare la „De ce?” vor să ne demoralizeze, „Dumnezeu este cu noi” ne arată că Dumnezeu are gânduri mult mai înalte decât noi am putea presupune, şi că toate acestea slujesc numai spre cel mai mare bine al nostru.

Pe drumul spre glorie noi trebuie să suportăm şi să suferim unele lucruri, însă viitorul în casa Tatălui ne este foarte sigur. Pe de altă parte tocmai Domnul Isus a avut parte de toate în viaţă şi de aceea ne poate înţelege foarte bine (Evrei 2.18; 4.15,16 „(2:18) pentru că, în ceea ce El Însuşi a suferit, fiind ispitit, poate să-i ajute pe cei ispitiţi.“ „(4:15) Pentru că nu avem un mare preot care să nu aibă parte cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în acelaşi fel, în afară de păcat. (4:16) Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ajutor la timpul potrivit.“) şi de aceea ne poate ajuta şi mângâia. Mângâiere înseamnă că cineva este foarte aproape de noi, care ne înţelege. Niciodată Dumnezeu nu poate fi împotriva noastră sub o formă oarecare. Dumnezeu este întotdeauna pentru noi, căci El nici măcar pe Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat pentru salvarea noastră (Romani 8.31,32 „(31) Ce vom spune deci faţă de aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? (32) El, care, în adevăr, nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui, de asemenea, toate împreună cu El?“).

Nu întâmplător evanghelia după Matei se încheie cu asigurarea din partea Domnului nostru Isus: „Şi, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28.20). Dorim noi cu plăcere să cunoaştem pe Domnul Isus, pe Emanuel – „Dumnezeu este cu noi”, ca făgăduinţă a lui Dumnezeu în viaţa noastră de fiecare zi, în mod deosebit când făgăduinţele nu s-au împlinit şi trecem prin perioade grele, în timp ce trăim cu El şi avem parte de apropierea Lui?

Tradus de la: Immanuel - Gott ist mit uns
Publicat în komm & sieh, 2017/2, Daniel-Verlag

Traducere: Ion Simionescu