Verset călăuzitor: Iacov 5.11 „Iată, îi numim fericiţi pe cei care au răbdat: aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul dat lui de la Domnul, pentru că Domnul este plin de milă şi îndurător.“

Iacov 5.11: Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul Domnului, pentru că Domnul este plin de milă şi îndurător.

Cu aceste cuvinte în epistola lui Iacov ni se îndreaptă atenţia spre Iov. El a suportat suferinţele lui cu răbdare neobişnuită. Prin aceasta el a devenit un exemplu pentru toţi cei răscumpăraţi, care la fel ca el vor trece prin încercări.

Cartea Iov relatează despre şapte încercări diferite, pe care Iov a trebuit să le îndure:

1. Pierderea boilor şi măgăriţelor precum şi aproape a tuturor slujitorilor care erau la ele (Iov 1.14,15 „(14) Şi a venit un sol la Iov şi a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei (15) şi sabeenii s-au aruncat asupra lor şi i-au luat şi au lovit pe slujitori cu ascuţişul sabiei; şi numai eu singur am scăpat, ca să-ţi dau de ştire“.“)
2. Pierderea animalelor mici şi aproape a tuturor slujitorilor, care le păzeau (Iov 1.16 „Pe când încă vorbea el, a venit altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din ceruri şi a ars oile şi pe slujitori şi i-a mistuit; şi numai eu singur am scăpat, ca să-ţi dau de ştire“.“)
3. Pierderea cămilelor şi aproape a tuturor celor care le păşteau (Iov 1.17 „Pe când încă vorbea el, a venit altul şi a zis: „Caldeenii au făcut trei cete şi s-au aruncat asupra cămilelor şi le-au luat şi au lovit pe slujitori cu ascuţişul sabiei; şi numai eu singur am scăpat, ca să-ţi dau de ştire“.“)
4. Pierderea tuturor celor zece copii (Iov 1.18,19 „(18) Pe când încă vorbea el, a venit altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor cel întâi-născut (19) şi, iată, a venit un vânt mare de dincolo de pustiu şi a izbit cele patru colţuri ale casei şi ea a căzut peste tineri şi ei au murit; şi numai eu singur am scăpat, ca să-ţi dau de ştire“.“)
5. Boala grea a lui Iov (Iov 2.7,8 „(7) Şi Satan a ieşit dinaintea feţei Domnului şi a lovit pe Iov cu bube rele, din tălpi până în creştet. (8) Şi el a luat un ciob ca să se scarpine cu el şi s-a aşezat în cenuşă.“)
6. Apelul soţiei de a se dezice de Dumnezeu (Iov 2.9,10 „(9) Şi soţia lui i-a zis: „Încă eşti tare în integritatea ta? Blestemă pe Dumnezeu şi mori!“ (10) Dar el i-a zis: „Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile fără minte. Ce? Am primit de la Dumnezeu binele şi să nu primim răul?“În toate acestea, Iov n-a păcătuit cu buzele lui.“)
7. Tăcerea celor trei prieteni ai lui Iov şi gândurile lor greşite cu privire la Iov (Iov 2.11,13 „Şi trei prieteni ai lui Iov au auzit de tot răul acesta care venise peste el şi au venit fiecare din locul lui: Elifaz din Teman şi Bildad din Şuah şi Ţofar din Naama; şi s-au vorbit între ei să vină să plângă cu el şi să-l mângâie.“ „Şi au stat jos cu el pe pământ şapte zile şi şapte nopţi şi nici unul nu i-a spus un cuvânt, pentru că vedeau că durerea lui era foarte mare.“).

Aceste şapte încercări se împart în două grupe: primele patru au venit asupra lui Iov, după ce satan a apărut prima dată înaintea lui Dumnezeu. Grupa a doua l-a lovit pe Iov după ce satan a păşit a doua oară înaintea lui Dumnezeu contra lui Iov.

Reacţiile lui Iov la probele de adeverire nu au fost toate la fel: După primele patru „lovituri ale sorţii” Iov s-a închinat lui Dumnezeu, nu a păcătuit şi nu a făcut nici un reproş lui Dumnezeu. De asemenea şi încercarea a patra şi a cincea le-a suportat într-un mod admirabil. Relatarea inspirată divin însă nu mai spune aici, spre deosebire de Iov 1.22 „În toate acestea, Iov n-a păcătuit şi n-a spus nimic nepotrivit faţă de Dumnezeu.“, că Iov nu ar mai fi săvârşit nici un păcat. Se spune simplu, că acest bărbat greu încercat, în toate acestea n-a păcătuit cu buzele lui (Iov 2.10 „Dar el i-a zis: „Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile fără minte. Ce? Am primit de la Dumnezeu binele şi să nu primim răul?“În toate acestea, Iov n-a păcătuit cu buzele lui.“).

Dacă în epistola lui Iacov se spune: „Aţi auzit de răbdarea lui Iov”, trebuie să ne gândim în mod deosebit la răbdarea lui Iov în legătură cu primele şase încercări. În încercarea a şaptea Iov nu a răbdat cu adevărat. În timp ce suferinţele lui Iov în primele şase încercări erau suferinţe spre onoarea lui Dumnezeu, în cazul celei de-a şaptea încercări este vorba de suferinţe pentru educarea acestui om mare al lui Dumnezeu.

Este uimitor: primele şase încercări au adus nenorociri nespus de mari asupra lui Iov – şi cu toate acestea Iov a rămas biruitor. Ultima încercare era cu siguranţă foarte neplăcută, însă cu siguranţă era ceva care trebuia suportat cu un „spate mai lat”. Însă aici Iov ratează! El a blestemat naşterea sa şi a început să facă lui Dumnezeu reproşuri grele şi mari.

Ce înseamnă când prietenii vechi tac şi îşi fac gânduri? Iov avea sensibilitate destulă, ca să simtă că prietenii lui pun la îndoială viaţa şi comportarea sa şi îşi făceau gânduri, dacă nu cumva s-au înşelat cu privire la el. „Cum poate Iov să fie un credincios fidel, dacă el sufere acum aşa de greu?”, aşa gândeau ei despre prietenul lor de odinioară. Discuţiile lor de mai târziu într-un ton duşmănos, lipsit de dragoste, au dat în cele din urmă dreptate simţământului lui.

Oricât de neînţeles pare să sune, această ultimă încercare era pentru Iov cea mai grea încercare, căci ea l-a lovit acolo unde noi toţi suntem deosebit de sensibili: în ceea ce gândeşti despre tine ca credincios. Dumnezeu a permis această încercare, ca să dea pe faţă ceva din inima lui Iov: orgoliul în credincioşia, dreptatea şi devotamentul său faţă de Dumnezeu.

În timp ce îndemnurile celor trei prieteni „înţelepţi” ai lui Iov l-au mânat tot mai mult în direcţia greşită, cuvintele echilibrate ale lui Elihu şi vorbirea lui Dumnezeu l-au condus din furtună la ţel: În Iov 42.1-6 ni se arată cum Iov recunoaşte şi mărturiseşte că mândria lui spirituală este păcat.

Ceea ce Elifaz a spus din motive false, a devenit în cele din urmă realitate: „Din şase necazuri El te va scăpa; şi în şapte nici un rău nu te va atinge” (Iov 5.19). Domnul l-a scos pe Iov afară din necaz şi l-a binecuvântat mult mai mult decât înainte. Fiecare încercare este limitată în timp, şi la sfârşit Domnul ţine pregătită o binecuvântare nouă. La aceasta trebuie să ne gândim, când în epistola lui Iacov se spune: „Sfârşitul Domnului (adică, sfârşitul bun, pe care El l-a dat) l-aţi văzut, pentru că Domnul este plin de milă şi îndurător.”

Tradus de la: Die sieben Prüfungen Hiobs

Titlul original: „Die sieben Prüfungen Hiobs“
din periodicul lunar Halte fest, 1992, pag. 295–308
cu acordul binevoitor al editurii Beröa-Verlag, Zürich

Traducere: Ion Simionescu