Ce citesc?
Ce citesc arată ce sunt.

Charles Henry Mackintosh

© SoundWords, Online începând de la: 03.12.2019, Actualizat: 03.12.2019

Ce citesc?” – „Ce ar trebui de fapt să citesc?” – Acestea sunt întrebări importante pentru fiecare credincios. Întrebările acestea conţin mai mult decât noi vrem să recunoaştem. Fiecare din noi trebuie să-şi răspundă sincer la aceste întrebări. Un proverb cunoscut spune: Arată-mi prietenii tăi şi eu îţi spun ce eşti tu. Noi am putea să spunem la fel de bine: Arată-mi raftul tău de cărţi şi eu îţi spun unde te afli. Sau exprimat altfel: Arată-mi ce cărţi, ce publicaţii şi ce ziare citeşti şi eu îţi spun care este starea ta spirituală.

Un indiciu alarmant

În mod deosebit creştinii tineri simt deseori o împotrivire lăuntrică faţă de lectura creştină sănătoasă (aceasta se întâlneşte de astfel şi la creştinii în vârstă!). Lectura creştină bună stă neluată în seamă pe raftul de cărţi, în timp ce ziarele, publicaţiile şi romanele sunt devorate în mod regulat – o dovadă că viaţa spirituală este pe un nivel foarte scăzut. Care este situaţia cu viaţa mea spirituală dacă eu nu găsesc niciun moment să citesc Biblia, însă petrec ore în şir citind alte lecturi? Dacă spun că Îl iubesc pe Domnul Isus, dar nu iubesc cuvântul Lui, atunci ceva la mine nu este în ordine.

Cititul este hrană

Ceea ce eu citesc arată starea mea morală, spirituală şi sufletească; pe de altă parte, o carte, pe care eu o citesc, îmi dă hrană. Prin citit omul meu lăuntric este hrănit. De aceea aceste întrebări sunt aşa de importante pentru un creştin: Ce citesc? Cu ce este hrănit omul meu lăuntric? Dau eu hrană naturii vechi sau naturii noi?

Sunt eu maturizat spiritual?

„Ca nişte prunci nou-născuţi, doriţi mult laptele spiritual curat al Cuvântului, ca prin el să creşteţi” (1 Petru 2.2). Aşa precum este normal ca un copil să crească corporal, la fel este normal ca un credincios să crească spiritual. Dacă un credincios nu creşte spiritual, nu este în ordine cu el. Desigur pentru aceasta sunt multe motive. Dar o cauză constă fără îndoială în aceea că un astfel de credincios nu doreşte (asemenea unui prunc nou-născut) după laptele bun, nefalsificat al Cuvântului lui Dumnezeu. Urmarea este: el are puţină cunoaştere de adevărurile Bibliei. Să ne întrebăm personal: Cum pot eu creşte spiritual, dacă eu neglijez cititul în Biblie, însă devorez regulat alte cărţi, publicaţii, ziare?

Înseamnă atunci că eu nu mai am voie să citesc altceva?

Dacă vreau să dau hrană naturii mele noi, atunci eu nu pot citi publicaţii şi lecturi superficiale. Desigur poate fi necesar pentru pregătirea mea, pentru profesia mea sau în contextul unor obligaţii oficiale să citesc un ziar, o anumită publicaţie sau anumite cărţi. Însă întrebarea este dacă eu găsesc cu adevărat desfătare, plăcere, bucurie şi deconectare în astfel de lectură. Devin eu întărit spiritual prin astfel de lectură? „Mana ascunsă” sau „grâul ţării Canaan” nu le voi găsi în astfel de lectură (Apocalipsa 2.17 „Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune adunărilor: «Învingătorului îi voi da din mana cea ascunsă şi-i voi da o piatră albă şi pe piatră, un nume nou scris, pe care nimeni nu-l ştie, decât cel care-l primeşte».“; Iosua 5.11 „Şi a doua zi după Paşti, în aceeaşi zi, au mâncat din grâul ţării azime şi boabe prăjite.“).

Urmarea hrănirii false

De ce viaţa noastră spirituală se află deseori pe un nivel aşa de scăzut? Cauza poate consta în aceea, că noi ne hrănim cu hrană falsă. Citim prea puţin în Biblie şi ne adâncim prea mult în literatură fără valoare! Cum ar putea să-i meargă bine sufletului meu (simţămintelor mele, dorinţelor mele, poftelor mele), dacă viaţa divină nu creşte în mine, dacă eu nu iubesc Biblia sau cărţile care explică Biblia? De fapt eu nu-mi pot imagina că un creştin, care se află într-o stare spirituală bună, citeşte cu mai multă plăcere lectură superficială decât de exemplu o carte care poate întări viaţa spirituală.

O stare spirituală normală

Sunt convins că un creştin sincer este acela care iubeşte pe Hristos; este acela care vrea să crească în lucrurile spirituale; este acela care doreşte cerul şi lucrurile cereşti; este acela care citeşte cu râvnă Sfânta Scriptură; este acela care se foloseşte recunoscător de cărţile bune. El doreşte să fie „înţelept faţă de bine şi simplu în ce priveşte răul” (Romani 16.19b). El ştie că el trebuie „să se ferească de orice formă a răului” (1 Tesaloniceni 5.22). Aceste lucruri sunt de cea mai mare importanţă pentru fiecare credincios. Am sentimentul că eu trebuie să scriu despre această temă în mod deosebit cu privire la scaunul de judecată al lui Hristos, înaintea căruia noi toţi vom sta odată. Iubite cititor, te rog să eviţi lectura uşoară, superficială; ţine-te departe de astfel de lectură!

Unele întrebări

Dacă vreau să iau în mână o carte, un ziar sau o publicaţie, atunci ar trebui să mă întreb întâi pe mine însumi:

  • Doresc eu ca Domnul să găsească aceasta în mâna mea, când El revine?
  • Pot eu duce această lectură în prezenţa lui Dumnezeu?
  • Pot eu să-I mulţumesc pentru ea?
  • Pot eu să-L rog pentru binecuvântare, dacă citesc această carte? Pot citi eu această lectură spre glorificarea Numelui Domnului Isus?

Dacă nu pot răspunde cu „da” la aceste întrebări, atunci ar fi mai bine să las la o parte această lectură şi să mă ocup cu Cuvântul lui Dumnezeu sau cu o carte spirituală bună. Atunci sufletul meu va primi hrană, voi creşte în har, şi va creşte cunoaşterea mea, dragostea mea pentru Domnul şi Mântuitorul Isus Hristos şi în viaţa mea vor creşte roadele dreptăţii – spre glorificarea lui Dumnezeu.

Trebuie să citim numai Biblia?

Sunt şi credincioşi care vor să citească numai Biblia şi resping orice altă lectură. Ei sunt de părerea că tot ce ei au nevoie pot găsi în cartea unică în felul ei a lui Dumnezeu; că Duhul Sfânt vrea să-i călăuzească în tot adevărul şi că scrierile omeneşti ar fi mai degrabă un obstacol decât un ajutor. Aceasta trebuie s-o decidă fiecare pentru sine însuşi. Eu personal nu am această părere. Cineva, care vrea să fie aşa de independent, face o mare eroare. Eu mulţumesc Domnului în fiecare zi pentru mijloacele de ajutor, pe care El ni le-a dat prin scrierile slujitorilor Lui. Dacă cineva refuză să citească scrierile celor credincioşi împreună cu el, atunci el ar trebui de fapt să refuze să asculte mesajele acestor credincioşi, atunci când ei slujesc prin cuvânt!

Pe de altă parte noi nu ar trebui să cădem de pe cal şi să facem greşeala să gândim că noi nu mai trebuie să citim Biblia, dacă mergem cu fidelitate la orele de strângere laolaltă, când mergem să ascultăm predici şi când studiem cărţi spirituale. Aceasta este desigur la fel de greşit. Biblia însăţi trebuie să rămână numărul unu. Noi trebuie să cunoaştem Biblia ca ghid pentru viaţa noastră şi ca armă împotriva atacurilor duşmanului. Noi trebuie să fim aşa cum erau credincioşii din Bereea şi zilnic să cercetăm Scripturile să vedem dacă cele spuse sunt în concordanţă cu Ele (Faptele apostolilor 17.11 „Şi aceştia erau mai aleşi decât cei din Tesalonic; ei au primit Cuvântul cu toată bunăvoinţa, cercetând zilnic Scripturile, să vadă dacă aceste lucruri erau aşa.“).

Noi avem nevoie unul de altul

Noi avem nevoie unul de altul, noi trebuie să ne ajutăm reciproc. Căci noi suntem legaţi unul cu altul „prin ceea ce dă fiecare încheietură de întărire, după lucrarea fiecărei părţi în măsura ei” (Efeseni 4.16). Dumnezeu a dat Adunării păstori şi învăţători. Ei ne îndreaptă atenţia spre concordanţa cărţilor Bibliei, ei ne explică texte grele, ei ne păzesc şi ne păşunează prin Sfânta Scriptură. În felul acesta credincioşii ne pot vorbi, chiar dacă ei au murit. Mulţi credincioşi vor lăuda pe Dumnezeu în veşnicie şi vor mulţumi pentru binecuvântarea pe care ei au primit-o prin cărţi şi pliante. Unii nu au primit niciodată o altă slujbă spirituală decât aceea care a venit la ei prin cărţi şi scrieri.

Nu este Biblia de ajuns?

Desigur, Biblia este absolut suficientă. Dar nu fiecare este aşa de învăţat şi de educat ca să cerceteze adâncimile Bibliei sau să înţeleagă gloriile morale. Duhul lui Dumnezeu ne va călăuzi pe câmpiile verzi ale Sfintei Scripturi, atunci când nu putem auzi nici o predică şi nu putem citi nici o scriere spirituală. Dar nimeni nu va tăgădui că Duhul Sfânt va folosi scrierile slujitorilor lui Dumnezeu ca să întărească pe copiii lui Dumnezeu în credinţa lor. Duhul Sfânt foloseşte slujba verbală şi scrisă a slujitorilor Săi, ca să binecuvânteze pe oameni şi să răspândească adevărul. Eu sunt de părere că cineva face o greşeală fatală dacă el desconsideră slujba prin scrieri. Am observat deseori că cineva devine mărginit, limitat, nematurizat în credinţă şi foarte unilateral, dacă el respinge ajutorul pe care el l-ar putea primi din scrierile oamenilor. De aceasta nu trebuie să ne mirăm, căci un astfel de om nu ţine seama că slujba în scris este o metodă a lui Dumnezeu prin care El vrea să instruiască pe copiii Lui. Noi vrem să ne ajutăm şi să ne sprijinim reciproc şi în această privinţă.


Tradus de la: Was lese ich?

Tradus de la: „What should I read?“

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen