Credincioşi neîntorşi la Dumnezeu? (The Bible Herald)

Luca 22.32b; Ioan 21

Scriptures: Luca 22.32b; Ioan 21     Keywords: Convertire

Sunt credincioşi neîntorşi la Dumnezeu în sensul în care Domnul Isus foloseşte cuvântul întoarcere adresat lui Petru, când i-a zis: „Şi tu, când te vei întoarce, să-i întăreşti pe ... morefraţii tăi” (Luca 22.32b). Încrederea de sine a apostolului era mai mare decât curajul lui. Toţi cunoaştem istoria tăgăduirii Domnului de către el şi căinţa lui, readucerea lui la viaţă şi înnoirea lui. El iubea intim pe Domnul său, însă L-a tăgăduit în chip ruşinos. El însuşi s-a adus într-o societate falsă şi s-a aşezat la focul de cărbuni, ca să se încălzească, în timp ce Hristos a fost acuzat de marele preot. Ochiul lui era îndreptat spre sine însuşi şi nu spre Hristos, şi deoarece se afla într-o situaţie grea, satan l-a ademenit să prefere să-şi salveze viaţa, decât s-o piardă; el a tăgăduit pe Domnul său cu jurământ şi blestem.

Paște oile Mele (P. Nunn)

Ioan 21.15-23

Scriptures: Ioan 21.15-23

Aşa cum ştim foarte bine, Petru L-a tăgăduit pe Domnul lui de trei ori în acea noapte tristă. Înainte a exprimat pregătirea lui de a-şi da viaţa pentru Domnul Isus, dar după aceea a eşuat. Începând de atunci, de ... morefiecare dată când cânta un cocoş, îşi amintea de acea noapte rece, de teama lui, de trădarea lui, de ratarea lui. Îl va mai putea folosi Domnul? Apoi – dimineaţa devreme, pe malul Mării din Galileea, a venit Domnul Isus să vadă pe Petru. Domnul intenţiona să reabiliteze pe Petru, ca să-i dea o funcţie spirituală, care îl va face folositor şi îl va preocupa până la bătrâneţe. Aceasta este scena ultimei discuţii între Isus şi Petru aşa cum ea ne este descrisă în evanghelia după Ioan 21.

Slava morală a Domnului Isus (14) (J.G. Bellett)

În caracterul Său netransformabil

Scriptures: Ioan 21 şi Luca 24     Keywords: Slava lui Hristos

În caracterele, pe care Domnul a fost chemat să le reveleze în timpul slujbei Sale, chiar dacă numai ocazional şi de scurtă durată, vedem permanent aceeaşi desăvârşire şi aceeaşi slavă morală, pe care El le-a avut pe ... moredrumul pe care El a mers zilnic: ca de exemplu când El apare ca Judecător în evanghelia după Matei capitolul 25 sau ca Apărător în evanghelia după Matei capitolul 22. Însă eu pot numai să amintesc acest subiect bogat în conţinut. La fiecare pas al lui Isus, în fiecare cuvânt, în fiecare acţiune s-a arătat o rază a slavei Sale; şi ochiul lui Dumnezeu a găsit o satisfacţie mai mare în viaţa lui Isus decât ar fi putut găsi într-o veşnicie de nevinovăţie adamitică.

Ucenicul pe care-l iubea Isus (H. Smith)

Ioan 13.21-25; 19.25-27; 20.1-4; 21.1-7,15-22

Scriptures: Ioan 13; Ioan 19; Ioan 20; Ioan 21     Keywords: Dragostea faţă de Dumnezeu/Domnul

Când Petru vorbeşte credincioşilor despre Domnul, el poate spune: „pe care, fără să-L fi văzut, Îl iubiţi” [1 Petru 1.8]. În prezenţa fariseului îngâmfat Domnul a putut spune despre femeia care I-a ... moresărutat picioarele, „ea a iubit mult” [Luca 7.47]. În felul acesta Scriptura recunoaşte această dragoste, şi Domnul Se bucură de ea. În afară de aceasta, dragostea pentru Domnul are multe făgăduinţe, şi nu în cele din urmă savurarea deosebită a Domnului şi a Tatălui (Ioan 14.21-24).

Bild: L. Binder
Viziuni mari (J.T. Mawson)

Ferice de cei care n-au văzut şi au crezut

Scriptures: Ioan 20; Ioan 21; Ioan 19

Crucea, mormântul gol, Domnul viu cu mâinile Sale străpunse şi cu coasta Lui străpunsă – ce mari viziuni erau acestea! Şi cine se poate uimi că ucenicul care a văzut acestea şi a mărturisit despre ele, Îl urmează pe ... moreIsus, fără să i se fi spus? Căci atunci când Petru s-a întors, el a văzut pe ucenicul, pe care Isus îl iubea, care îi urma. Noi ar trebui să fim foarte uimiţi, dacă el ar fi făcut altceva, decât să-L urmeze, după ce el a văzut jertfa mare, biruinţa minunată şi pe Domnul viu, neschimbabil. Uneori ne-am fi dorit să fim împreună cu acel ucenic şi să fi văzut aceste viziuni mari, pe care el le-a văzut, şi probabil ne-am gândit, că atunci credinţa noastră ar fi fost mai mare decât este. Însă noi nu ar trebui să avem astfel de dorinţe şi gânduri deşarte, căci noi, care nu am văzut, avem partea cea mai bună. Cuvintele Domnului nostru cu privire la aceasta sunt: „ferice de cei care n-au văzut şi au crezut”.